De mult nu am mai prins o seară cu o ploaie atât de udă și tomnatică, în care să îmi doresc cu orice preț să ies din casă . Luasem bilete la ultima premieră a lui Radu Afrim despre care am scris aici și în plus se deschidea Noaptea Albă a Galeriilor eveniment pe care mă străduiesc în fiecare an să nu îl ratez. NAG, așa cum este cunoscut în lumea artiștilor și iubitorilor de artă, este un eveniment organizat pentru prima oară în 2007 la București de către Asociația Ephemair. Din 2016, NAG are o „acoperire” națională și printre orașele care au cuplat la acest festin artistic nocturn se află, din fericire, și Craiova. Anul acesta, 5 spații expoziționale au fost „primenite” cu un număr impresionant de lucrări, pentru a marca evenimentul: GALERIA ARTA, GALERIA ARTA 2, UN METRU PĀTRAT DE ARTĀ, CASA DE CULTURĀ TRAIAN DEMETRESCU și GALERIILE CROMATIC.

Noi (eu și Cristi, evident) am început „raidul artistic” cu Galeria Arta 2, unde a fost deschisă expoziția lui Mihail Trifan, „Apocalipsa după Miki la 75 de ani”, curator fiind Cătălin Davidescu. Am încercat pe cât posibil, de-a lungul anilor, să nu pierd evenimentele artistice marca Mihail Trifan. Pentru că, da, expozițiile sale au sărit de fiecare dată din tiparul unui vernisaj obișnuit prin lucrările expuse și prin implicarea artistului într-un hapenning ce era așteptat de fiecare dată cu nerăbdare și curiozitate. Cred că am fost primii vizitatori și asta m-a bucurat pentru că am stat la povești câteva minute bune cu Mihai Trifan și sora lui, Zoela. Este fascinant să îi asculți pe cei doi frați povestind, glumind, contrazicându-se sau completându-se despre geneza lucrărilor lui Mihai Trifan. Materialele/obiectele din care sunt realizate sunt, de obicei, abandonate sau aruncate. Artistul le înnobilează cu imaginația și paleta sa cromatică și rezultatul este unul uimitor pentru vizitatori.

Este greu să redai în cuvinte originalitatea și „clu-ul” lucrărilor lui Mihai Trifan iar fotografiile nu reflectă decât o mică parte din mesajul pe care acestea îl transmit vizitatorilor. În centrul expoziției tronează „Pomul cu madone” realizat de artist dintr-o jeantă de camion, un trunchi cioplit de oțetar și file dintr-un calendar de perete. Obiecte banale, total diferite, dar care „atinse” de inspirația artistului, au evoluat într-o lucrare unicat.

Uimitoare sunt și lucrările sale având în centru cranii de animale, completate de masca mortuară a artistului, schițe ale unor figuri umane sau fragmente din biblie: fiecare, prilej de reflecție asupra efemerității vieții.

Dacă nu reușiți să vizitați „live ” expoziția puteți vedea celelalte lucrări aici. Am continuat itinerarul artistic cu Galeria Arta 1, unde ne aștepta „Cutia Pandorei”. Nu mai fusesem în acest spațiu de la ultimul Salon al Artiștilor Plastici despre care am scris în august. La prima vedere mi s-a părut super oau . Curatorii, Ioana Fluerașu, Valentin Boboc si Emil Bănuți au propus publicului un melanj de stiluri, tehnici, curente artistice prin lucrările unor creatori cu vârste și concepții diferite, care pur și simplu te ținea în priză și te provoca să receptezi fiecare lucrare cu toate simțurile, ca să nu pierzi vreun detaliu.

Dacă mergi la legendă și te întorci la expoziție regăsești multiple conexiuni. Fiecare lucrare transmite prin culoare, material, stil, idee, mesajele artiștilor ce sunt codate în sentimente pe care vizitatorii le percep în funcție de „cutia” lor de rezonanță. Oricum, de mult nu am mai văzut o expoziție care să vibreze prin majoritatea lucrărilor expuse. Multe dintre ele au respectat la propriu și tema de „cutie”, având mici artificii artistice pe care privitorul era invitat să le descopere.

Lucrarea care a monopolizat însă atenția publicului a fost „Pandora”, creație a Ioanei Fluerașu. Făcând exces de subiectivism, Ioana se numără printre artiștii pe care îi urmăresc, cu admirație de când i-am descoperit creațiile. Apreciez în mod special că tot timpul se reinventează și lucrările sale obiect demonstrează în primul rând acest lucru, prin acuratețea detaliilor și stilul nonconformist. De această dată Pandora, deși realizată dintr-o copaie de lemn, a atras privirile tuturor prin grație și delicatețe. Artista a reușit să creeze acest miraj printr-o cromatică de un alb imaculat, potențând cu obiecte metalice de mici dimensiuni (micuța pasăre de pe umăr și colierul care a trecut din cutia de bijuterii a Ioanei la gâtul Pandorei)

Schimbăm registrul și trecem la fotografie, care prin idee sau colaj și-a câștigat statutul de lucrare de artă.

Am regăsit în expoziție lucrările unor artiști cu portofolii impresionante, pe care nu am reușit să le asociez la prima vedere cu numele lor . Este vorba de Alexandru Pascu, Lucian Irimescu și Iulian Segărceanu, prezenți cu lucrări inedite pentru mine, care ar putea da tonul unor noi personale.

Nu pot să-mi închei periplul prin Galeria Arta 1 fără a mă opri la lucrările Undei. Ea a fost „special guest” în expoziție pentru că nu avea nici vârsta și nici titulatura (încă) de artist profesionist. Are însă din plin o imaginație debordantă, un simț al culorii extraordinar și un talent înnăscut de a mânui penelul și de a crea povești cromatice pe hârtie (acum, cu bunicul actor – Valeriu Dogaru și mama artist scenograf- Lia Dogaru, „darurile” Undei nu sunt o întâmplare). Timpul va demonstra că undele colorate ale Undei vor fi repere importante ale artei de peste câțiva ani.

Cele două expoziții sunt deschise încă pentru craioveni sau pentru cei care vizitează Bănia. Pentru toți ceilalți de pe mapamond sau alte planete (oare ?), vă invit să deschideți cutia Pandorei de aici. Vă asigur că de această dată, efectul va fi unul total opus: admirând lucrările din galerie, veți uita de toare relele din jur.

Diana Nedelcu