Știți vorba aceia din bătrâni „Omul sfințește locul” ? Mi se adeverește cu multe prilejuri dar mi se pare că are mai mult miez în localitățile mici unde există oameni, care cu o pasiune și determinare de invidiat, crează proiecte pentru comunitate ce scot acele locuri din anonimat . În infotripul din seria #prinARAD2026 organizat de jurnalistul Daniel Scridon, bloggerul Călin Bobora și susținut de Hotel Parc Moneasa, am vizitat Pâncota un orășel cu peste 7000 de locuitori, aflat la 37 km de municipiul Arad, la poalele Munților Zărandului. Aici l-am cunoscut pe preotul pensionar Petru Dărău, care a înființat în 2022 Muzeul Viței de Vie și al Vinului, cu sprijinul mai multor oameni inimoși și al primarului Pocrișer Dan-Ștefan. De notat că Pâncota este o zonă recunoscută pentru viticultură și pentru podgoria Miniș-Măderat, aici cultivându-se cu preponderență soiul local mustoasă de măderat. Muzeul a fost amenajat într-o aripă a Castelului (sau Conacului) Dietrich-Sukkowsky din Pâncota, clădire monument istoric reprezentativă pentru zona Podgoriei Miniș-Măderat: Castelul a fost ridicat în prima jumătate a secolului al XIX-lea de către baronul József Dietrich, un mare proprietar de terenuri și vii. Prin căsătoria fiicei baronului, domeniul și castelul au trecut în posesia familiei nobiliare germano-austriece Sukkowsky, care a administrat proprietatea și viile din zonă până la naționalizarea din perioada comunistă.Printr-o coincidență fericită, Muzeul Viței de Vie și al Vinului funcționează acum în anexele gospodărești ale castelului unde erau amenajate pe vremuri cramele subterane și dependințele de prelucrare a strugurilor.
Clădirea care găzduiește Muzeul Viței de Vie și al Vinului din Pâncota
Revenind la inițiatorul proiectului, preotul Petru Dărău, acesta este un om al locului și încă din tinerețe a fost pasionat de pomicultură și viticultură, trăind înconjurat de vii și lvezi . Din adolescență a fost foarte interesat de tehnologia de preparare a vinului și a început să colecționeze obiecte, înscrisuri și cărți vechi despre tot ceea ce însemna acest domeniu. A încercat în liceu alături de dirigintele său să înființeze un muzeu de profil, dar fără succes. Preoția nu l-a împiedicat să-și continue visul de a-și aprofunda studiile în viticultură și la 59 de ani s-a înscris la masterat la Universitatea de Agronomie și Silvicultură din Timișoara. Aici a reluat proiectul legat de fondare a unui muzeu de profil, dar nici de această dată nu s-a concretizat din cauza unei inundații care a distrus o parte din exponate. Cu obiectele pe care a reușit să le salveze și cu cele pe care le-a strâns ulterior, sprijinit de familie, prieteni și primarul orașului Pâncota, preotul Petru Dărău și-a îndeplinit visul în 2022, și speră ca Muzeul Viței de Vie și al Vinului să devină o adevărată emblemă pentru Pâncota. Pe lângă pasiunea de colecționar, odată cu absolvirea masterului, Petru Dărău a aprofundat sfera cercetării în viticultură, axându-se pe soiurile locale din zona Podgoriei Miniș-Măderat. Astfel lucrarea sa de dizertație „Universalitatea viței de vie” a devenit ulterior un volum de specialitate, realizat în colaborare cu mai mulți universitari de la Timișoara și Chișinău.
Preotul Petru Dărău, în Muzeul Viței de Vie și al Vinului de la Pâncota
În muzeu sunt expuse peste 300 de piese provenind din diferite țări, precum Ungaria, Elveția, Serbia și România.Circuitul expozițional respectă fluxul tehnologic al cultivării viței de vie și apoi al producerii vinului, de la prelucrarea solului și sădirea viței de vie, lucrările de îngrijire ale viei, până la culesul, zdrobitul, storsul strugurilor și întreg procesul de realizare al vinului. Obiectele din colecția muzeului sunt structurate în mai multe categorii, cea mai semnificativă fiind axată pe utilajele și uneltele folosite de-a lungul timpului pentru vinificație. Piesa centrală a colecției este o presă mecanică din lemn, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, folosită la zdrobirea și presarea strugurilor. Sunt expuse deasemenea pluguri de lemn mai vechi de sec. XVIII, pompe de stropit, una dintre acestea având anul de fabricație 1872, fiind construită din lemn, cu interiorul căptușit cu metal. Colecția mai include teascuri și zdrobitoare vechi, folosite în gospodăriile boierești și țărănești din zonă și pompe manuale de transvazat vinul, utilizate pentru mutarea mustului și a vinului dintr-un vas în altul fără a perturba sedimentele.
Muzeul Viței de Vie și al Vinului din Pâncota are o colecție importantă de vase și recipiente de stocare a vinului : bute de lemn și budane de mari dimensiuni, utilizate în trecut pentru fermentarea și maturarea vinului în cramele domeniului, ulcioare, carafe și ebore (vase speciale de lut) folosite atât pentru transportul lichidelor la câmp, cât și pentru servirea vinului la mesele festive, piese din sticlărie veche cum ar fi sticlele profilate, damigenele împletite în nuiele și recipienții pentru degustare.
Din muzeu nu lipsesc obiectele de uz gospodăresc și cele care fac parte din instrumentarul agricol : cosoare, foarfeci vechi și sape specializate, unelte folosite la tăiatul și îngrijirea butucilor de vie și instrumente timpurii utilizate pentru tratarea viței-de-vie împotriva dăunătorilor (cum a fost epidemia de filoxeră de la sfârșitul secolului al XIX-lea).
Un segment interesant al muzeului îl reprezintă colecția de documente, hărți și arhivă. Sunt expuse documente cartografice care atestă extinderea viilor din podgoria locală în secolele XVIII–XIX., acte care atestă tranzacțiile de terenuri, producțiile de vin ale domeniului Dietrich-Sukkowsky și registre de evidență a lucrătorilor, fotografii de epocă, imagini originale care surprind culesul strugurilor (măcinatul), munca în vii și atmosfera târgurilor de vin din Pâncota.
Muzeul Viței de Vie și al Vinului cuprinde și un spațiu cu obiecte etnografice, amenajat de profesoara Florina Cismaș. Exponatele au aparținut aproape în totalitate familiei sale și includ piese de mobilier, uz gozpodăresc, costume populare, covoare și ștergare, tablouri de familie și icoane, oferind o imagine completă asupra gospodăriilor de odinioară din această parte de țară.
Ceea ce am prezentat aici în câteva fraze și fotografii nu reprezintă nici pe departe pasiunea și munca unor oameni inimoși din Pâncota de a păstra mărturii despre tradiția viticolă a locului . Dacă sunteți călători prin zona Aradului, nu ocoliți Muzeul Viței de Vie și al Vinului. Îl veți întâlni pe preotul Petru Dărău, un izvor nesecat de informații și povești despre cum s-a lucrat pamântul în zona podgoriei Miniș-Măderat.
Diana Nedelcu