Festivalul International Shakespeare a reușit să creeze anul acesta la Craiova o emulație specială prin multitudinea și diversitatea evenimentelor care au strâns în jurul teatrului întreaga paletă a artelor. S-a povestit în timpul festivalului, s-a scris mult după ce s-a tras cortina și cu siguranță, se va tot vorbi până ce următoarea ediție va fi pusă pe tapet .M-am bucurat să fiu prezentă la Craiova International Shakespeare Festival, încă de la prima ediție, din 1994. Pe parcursul anilor am văzut cum evenimentul a crescut în complexitate, transformându-se dintr-un festival indoor, cu spectacole, lansări de carte și sesiuni de teatrologie într-un adevărat fenomen cultural care s-a desfășurat în săli de teatru și în spații neconvenționale și a cuprins o diversitate de experiențe artistice. Dacă omul care a aprins scânteia și i-a conferit festivalului un prestigiu internațional incontestabil este excelentul manager de teatru Emil Boroghină, cel care l-a deschis către comunitate și i-a multiplicat valențele culturale este Vlad Drăgulescu. Omniprezent la nenumăratele activități programate la ore și în locații diferite, Vlad a reușit cu zâmbetul pe buze, să fie ospitalier pentru invitații din străinătate, să ofere informații prețioase celor din public și să confere siguranță echipei de organizare. Aparent atât de simplu, dar în miez, mult mai complicat. L-am rugat să facă o întoarcere în timp și o proiecție în viitor despre acest eveniment care a pus Craiova pe harta culturală a lumii.
La ce ediție ai fost prezent pentru prima oară ca spectator și ce te-a marcat atunci ? Te gândeai că într-o bună zi, vei prelua coordonarea festivalului de la domnul Emil Boroghină, inițiatorul proiectului, și îi vei adăuga, alături de ceilalți membri ai echipei de organizare, alte valențe artistice ?
“Amintirile din festival sunt foarte active și se răsfrâng în ceea ce proiectez în viitor”
Vlad Drăgulescu: Nu m-am gândit la faptul că voi prelua acest festival, cred că primul meu contact, efectiv, a fost în 2004.Eram student la actorie și am fost voluntar, așa am început munca în festival, ca și alți studenți, colegii mei și colegi mai mari. O să încerc să rezum amintirile mele cu festivalul într-o poveste în care, dacă a fi să vorbim despre festival ca un copil al domnului Boroghină, pentru mine evenimentul a fost ca un tată.Pentru că domnul Boroghină a creat acest festival care m-a creat pe mine. Uitându-mă la complexitatea de evenimente la care am putut să fiu martor ca voluntar, ca spectator, referințele mele se duc către diverse ediții, diverse spectacole și, practic, am crescut ca om de teatru văzând toate minunile pe care domnul Boroghină le-a adus din 1994 la Craiova. Și atunci, cred că mi-aduc aminte în 2004 de un spectacol al piesei “Visul unei nopții de vară”, de spectacolul lui Wilson cu sonetele lui Shakespeare, de spectacolele lui Purcărete, A 12 -a Noapte, Furtuna, care cumva au fost ale naționalului craiovean, dar și ale festivalului în același timp, și fiecare dintre aceste spectacole au lăsat o amprentă puternică asupra mea, atât ca act artistic dar și ca manifestare a publicului. Ceea ce am văzut crescând sub ochii mei și în același timp, uitându-mă la mine, acum îmi dau seama că am crescut cu festivalul și îmi dau seama că la Craiova s-a născut un public senzațional și s-a născut o echipă minunată și mă refer la toți colegii mei cu care lucrez pentru acest eveniment. Ceea ce domnul Boroghină a sădit în 1994, recolta a fost cu fiecare ediție tot mai bogată. Dânsul mi-a predat conducerea festivalului după ediția din 2016. Inițial am fost împreună ca și echipă, după care l-a predat total către mine și către echipa cu care lucrez. E greu să spun ce am văzut prima oară, pentru că, în mintea mea, totul se întâmplă ieri, se întâmplă astăzi și cumva e o proiecție spre viitor. Amintirile din festival sunt foarte active și se răsfrâng în ceea ce proiectez în viitor. Toate edițiile cumva sunt adunate într-una singură și asta, practic, cred că face să fie motorul festivalului.E ca o energie, ca un cuptor în care bagi în continuu cărbune și el creează energie electrică.
Anul acesta, festivalul a avut ca logo “WILL MATTERS”, o sintagmă complexă ce poate fi citită în diverse chei de comunicare. Ce ați dorit să transmiteți ca organizatori prin acest mesaj ?
Vlad Drăgulescu: Will Matters pornește din replica lui Prospero din Furtuna în care acesta spune “such stuff as dreams are made on”. De câțiva ani mă obsedează această piesă, o tot citesc și recitesc în mod constant, și m-a făcut să găsesc această replică ca fiind una dintre cele mai frumoase definiții ale omului. Și cum un astfel festival trebuie să fie un spațiu unde ne bucurăm, ne simțim bine, ne punem întrebări la care găsim sau nu răspuns, dar cu siguranță celebrăm împreună omul și în același timp, sper eu, construim și puțin din cum ar trebui să arate omul în prezent și în viitor. Și atunci am mers pe ideea de „will matters” în care vorbim despre materiile lui Shakespeare pentru că în engleză avem aceste sensuri multiple, dar bineînțeles că vorbim și de faptul că Shakespeare contează după mai bine de 400 de ani pentru că e foarte important să înțelegem de ce în 2026 putem dialoga despre mulți autori, de la egal la egal , care au trăit cu sute de ani în urmă. Dar în același timp vorbim și de un element fantastic care este voința și care la rândul ei naște materie așa cum am tradus noi în română, care contează pentru că voința este dorință plus acțiune. Îmi place să cred că dacă Shakespeare ar fi fost român s-ar fi jucat cumva cu aceste trei cuvinte și s-ar fi exprimat în maniera că voința naște materie, pentru că a făcut-o foarte bine prin toate piesele pe care le-a scris și prin spectacolele pe care regizorii le-au creat și le-au făcut să fie materie din gândul lui Shakespeare.
Eu am citit WILL MATTERS în altă cheie, prin analogie cu verbul auxiliar will cu care se formează viitorul în limba engleză. Sintagma asta mi s-a părut că înglobează nu numai prezentul, ceea ce contează, ci și ceea ce va urma să conteze.
Vlad Drăgulescu: Într-adevăr, chestiunea asta n-am avut-o în vedere, dar iată că mă bucur că ea a născut și alte interpretări. La ediția trecută, logo-ul festivalului a fost “Yes, we will” și a reprezentat de fapt mesajul pe care noi, echipa nouă a festivalului, l-am adresat domnului Boroghină. Atunci am fixat în prezent viitorul și am spus Yes, we will, vom face treaba asta, vom duce festivalul mai departe și sperăm noi să avem norocul să-l organizăm de acum încolo, măcar 32 de ani cât a împlinit anul ăsta.
“Shakespeare este probabil unul dintre scriitorii care a influențat cel mai mult lumea în ultimii 400 de ani”
Cum a fost procesul de selecție al spectacolelor pentru această ediție ? Ce criterii ați urmărit în mod special ? Au fost trupe pe care vi le-ați dorit prezente în festival și din diverse motive prezența lor nu s-a concretizat ?
Vlad Drăgulescu: O să încep cu partea a doua a întrebării. Există un singur mare regret în această ediție. Din păcate, acest spectacol nu cred că îl vom mai putea aduce, pentru că va dispărea. Este vorba despre Regele Lear, a lui Falk Richter, de la Staatstheater Stuttgart.Un spectacol senzațional, cu niște idei fabuloase, pentru care am lucrat vreo șase luni ca să îl aducem, însă nu ne-am putut potrivi ca date. S-a întâmplat și cu alte spectacole, pe care le vom prezenta însă în 2028, dar acest nu va mai putea fi văzut. Eu am vorbit cu cei de la Stuttgart, poate există șansa să-l mai păstreze, dar fiind un spectacol coproducție între Stuttgart și Stockholm, spuneau că nu va mai continua. S-a jucat mai întâi la Stockholm și apoi la Stuttgart, fiind gândit ca un proiect care se încheie. Însă, multe dintre cele pe care ne-am dorit să fie prezente în festival și nu s-au concretizat, o să le aducem peste 2 ani. De aceea nu o să spun niciun nume încă, pentru ca să păstrăm surpriza. Ca să mă întorc la prima parte a întrebării, lucrăm la un festival ani de zile,. Deja știm titluri pentru 2028, 2030 și chiar avem un prim titlu pentru 2032, care nici măcar nu va fi montat până în 2031. Va avea premiera undeva, cred că în ianuarie sau februarie 2031.Este o producție fabuloasă care, dacă va ieși, cu siguranță în 2032 va fi la Craiova în festival. Se muncește și până la 7-8 ani ca să facem selecția pentru o ediție. Cred că pentru cea din 2026 am văzut aproape de 1000 de spectacole. Din fericire, calitatea video acum este foarte bună și 90% din ele le-am văzut pe video, pentru că ar fi fost imposibil și foarte costisitor să călătoresc atât de mult. Acolo unde am fost foarte sigur de spectacole, le-am ales direct. Există momente când mă mai sfătuiesc cu colegii mei din echipa festivalului, când trebuie să alegem între două sau chiar trei spectacole care oarecum spun același lucru și atunci îl oprim pe cel mai relevant.
În procesul de selecție am încercat să creăm o paletă complexă a artelor. Am vrut să subliniem foarte tare ce înseamnă Shakespeare exprimat fără cuvinte, prin dans sau teatru dans, care a inclus coregrafie dar și replici.Am avut Shakespeare cu păpuși, dar nu neapărat pentru copii, majoritatea fiind de animație, am avut Shakespeare films, Shakespeare vizual, pentru că ne-a interesat foarte tare să vedem și acest aspect. Am avut niște conferințe legate de influența lui Shakespeare în literatură, în artă vizuală, în muzică, în film. Pentru că este probabil unul dintre scriitorii care a influențat cel mai mult lumea în ultimii 400 de ani. Este cel mai citat autor, fiind pe locul doi după Biblie, care este prima în topul surselor citate, ceea ce cumva ne face să păstrăm acest deziderat de a fi un festival Shakespeare sau bazat pe operele lui Shakespeare la Craiova.
Eu sper că publicul a perceput această varietate pe care noi am încercat să o punem la dispoziție, ca să înțeleagă câte forme poate să ia un lucru, pentru că vorbim și de materie ca formă. Ne gândeam la un moment dat ca unul dintre motourile pe care am vrut să le folosim, să fie “formele lui Shakespeare”. Dar am ajuns, până la urmă, la WILL MATTERS, pentru că mi s-a părut că e mult mai incluziv decât o formă.E materie, e timpul, e formă, e orice. Și atunci am ales acest program pe care l-am prezentat în funcție de vârste, deoarece a fost o altă latură pe care am vrut să o aducem și să includem public de la 0 ani până la plus 100. Au fost spectacole pentru bebeluși, prezentate de Opera Comică din București până la reprezentațiile pe care le-am pregătit și jucat în casele de bătrâni, unde a fost minunat să putem să aducem puțin din atmosfera unui festival. Probabil că peste 2 ani vom extinde acest proiect și-l vom face și mai complex. La fel se va întâmpla și cu ceea ce am făcut în cartiere și în comunele limitrofe, care fac parte cumva din Craiova, sunt așa ca niște comunități care ne țin în brațe, deoarece mulți dintre locuitori lucrează în Craiova. Cumva, Shakespeare Metropolitan este și o inserție care ne aduce aminte de proiectul festivalului cu Caravana Shakespeare, pe care vrem să-l facem și mai mare și mai mare, să ajungem în cât mai multe localități din România, coroborat cu proiectul mare al teatrului de renovare, probabil că vom ajunge undeva la aproape 1.000 de localități în 3-4 ani.
Mi-ai anticipat cumva ultima întrebare. Cum vezi următoarea ediție a Festivalului Shakespeare, în condițiile în care clădirea naționalului craiovean va intra într-un amplu proces de renovare ?
Vlad Drăgulescu: Da, în realitate, teatrul nostru are două spații. Într-adevăr, cea mai mare problemă este dată de scena mare, de sala Amza Pellea, unde acolo putem primi cele mai riguroase spectacole de teatru din lume. Și, practic, aici avem o problemă, pentru că, în rest, festivalul nu mai este atât de dependent de sala asta, pentru că avem Teatrul Colibri, avem Filarmonica Oltenia, Casa Armatei, Casa Studentilor, iar peste doi ani va fi disponibilă și Opera.Le mulțumesc tuturor, încă o dată, pentru tot sprijinul pe care ni l-au acordat și în această ediție și de-a lungul timpului, pentru că fără ei n-am fi putut să ne dezvoltăm. Și, pentru spectacolele de dimensiuni mari, avem două soluții. Una, să sperăm dacă vom reuși să folosim Hala Brătășanu, actualul Valeta Towers, o hală pe care noi am mai folosit-o acum două ediții și care poate să replice dimensiunile atât de înălțime ale podului scenei noastre, cât și de lățime și adâncime. Dacă nu se va concretiza acest lucru, avem niște discuții și cu companii care sunt specializate în amenajarea de săli temporare de teatru și care pot să construi locații cu capacitate de 3.000-4.000 de locuri. Depinde care soluție va fi mai avantajoasă, care va fi mai practică, dar cu siguranță nu vor lipsi marile spectacole care au nevoie de o scenă de dimensiunile scenei mari a Teatrului Național.
Mulțumim foarte mult!
Vlad Drăgulescu: Eu vă mulțumesc foarte mult și ne vedem !
A consemnat Diana NEDELCU