Vă povesteam în articolul trecut cum am ajuns eu, Cristi și gașca de bloggeri olteni într-un alt loc de poveste din Ținutul Pădurenilor – comuna Cerbăl, cu scopul de a descoperi și promova Hunedoara – #prinHD. Și cum vorba aia din bătrâni „după faptă, și răsplată” se adeverește deseori, după ce am dat o mână de ajutor la marcarea traseului „Drumul celor 3 Izvoare” din Poiana Răchițelii, am fost invitați de primarul Mircea Costa să petrecem alături de localnici. Pentru că sosirea noastră în această zonă a coincis cu unul dintre cele mai vechi obiceiuri ale pădurenilor -Măsuratul oilor.

La stâna familiei Rădos

Pentru început am făcut un popas la stâna familiei Rădos din satul Socet, comuna Cerbăl. Născuți și crescuți în această zonă de poveste, Dana și Georgel Rădos și-au făcut un rost la Hunedoara . Cum copilăria nu se uită niciodată, Georgel Rădos a reînnodat de câțiva ani tradiția din familie. Pentru început a cumpărat câteva oi și capre și acum a ajuns la 100 de capete . Face naveta zilnic cu soția lui de la Hunedoara, dimineața și seara, și spune că atunci când va avea suficiente cornute să îi asigure traiul lui și familiei, se va muta definitiv la Cerbăl.

Georgel Rădos ne-a spus că știe metehnele fiecărui animal din turmă și le-a botezat pe toate după cum sunt de sprințare sau de domoale. Pentru noi toți, vedeta turmei a fost Getuța, o ieduță albă ca laptele, pupăcioasă foc , care a stat la poze, în brațele tuturor, de parcă era născută special pentru ședințe foto.

Să vă mai spun că Dana și Georgel Rădos au un sprijin de nădejde în copiii lor. Când le-am fost oaspeți, am cunoscut-o pe Ana Maria, frumoasa mezină cu ochi albaștri a familiei, care este pasionată de folclor și își dorește să promoveze cântecele pădurenești. La fel de drag îi este însă să dea și o mână de ajutor la stână.

Deși era prima oară când ne vedeam, familia Rădos ne-a primit cu o bucurie și o ospitalitate, de parcă ne cunoșteam de când lumea. Ne-au invitat la masă și ne-au omenit cu caș proaspăt, cârnați de casă, gulaș țărănesc cu carne de oaie și multe legume. Pentru mine, deliciul mesei l-au făcut plăcintele, „plăcintie”, cum spun localnicii în grai pădurenesc . Mai mâncasem asemenea bunătăți, anul trecut, în toamnă, la punctul gastronomic de la Cutin și acum, când le-am redescoperit la familia Rădos, nu m-am mai despărțit de farfurie.

Dana și Georgel Rădos își doresc să deschidă și un punct gastronomic la stână. Cu astfel de bunătăți și cu asemenea căldură cu care își primesc oaspeții, sigur vor avea curtea plină de fiecare dată.

Măsuratul Oilor în Ținutul Pădurenilor

Când ne-am îndurat cu greu să plecăm de la familia Rădos, mulțumindu-le pentru toată ospitalitatea lor, am pornit-o spre dealul unde avea loc Măsuratul Oilor. Era o premieră pentru mine și cred că pentru toată gașca de bloggeri olteni, și eram tare curioasă să văd ce se întâmplă. Ce este de fapt Măsuratul Oilor ? După ce au stat la iernat, oile și caprele pădurenilor din zonă sunt strânse laolaltă pe o culme de deal pentru a fi duse la ciobani. Aici este măsurată cantitatea de lapte pe care o dă fiecare oaie sau capră. Laptele nu se măsoară în litri, ci după niște măsurători vechi specifice zonei : măsură, cupă și lingură .

În funcție de laptele măsurat, fiecare proprietar de animale primește o anumită cantitate de brânză, atunci când este chemat de ciobanii care au în grijă oile (există un adevărat calendar în care oamenii își primesc pe rând brânza cuvenită) . Când le vine rândul să urce la stână, proprietarii de oi se duc cu mâncare și băutură pentru ciobani. La Măsuratul Oilor, oamenii își aduc copiii și nepoții, pentru a le arăta și povesti ce se întâmplă, să fie siguri că obiceiul va fi dus mai departe.

Acest obicei a devenit de-a lungul timpului o adevărată sărbătoare câmpenească în Ținutul Pădurenilor, pentru că este însoțită de o masă câmpenească, muzică și voie bună. Cum eram toți ghiftuiți de bunătățile de la stână, ne-am mulțumit doar să vorbim cu localnicii, să facem fotografii și să ne jucăm cu câinii ce păzeau turma, unul mai frumos și mai jucăuș decât altul.

Casele pădurenilor

După o după amiază atât de mioritică, am coborât în sat pentru o altă sărbătoare – Nedeea, specifică Ținutului Pădurenilor unde localnicii se întâlnesc pentru joc și voie bună. Înainte însă, am făcut o plimbare prin sat și am fost uimită de vechile case ale localnicilor din Cerbăl. Acestea sunt construite din felii de piatră, extrase dintr-o carieră din apropiere, fără a avea un liant care să le lipească, dar așezate cu atâta măiestrie încât unele durează mai bine de o sută de ani, făra a avea vreo stricăciune. În plus, pridvoarele de lemn m-au impresionat prin frumusețea motivelor.

Când s-a lăsat seara, am trecut pe la Căminul Cultural unde se încinseseră horele pădurenești . Ne-am întors la Căsuțele din Poiană, după o zi plină cu de toate: marcaj prin pădure, vizită la stână, spectatori la Măsuratul Oilor și călători pe ulițele satului.

Recunoscătoare încă o dată pentru această experiență minunată, #prinHD, ediția de primăvară 2022 – eveniment organizat de Călin Bobora și Asociația Media pe bune, susținut de primarul comunei Cerbăl, Mircea Costa, și pensiunea Căsuțele din Poiana Răchițelii.

Diana Nedelcu