#prinHD-descoperirea unor locuri fabuloase din județul Hunedoara

Anul trecut, într-un weekend de octombrie însorit am descoperit, alături de bloggerii olteni, Ținutul Pădurenilor . M-am minunat (încă o dată) câte locuri frumoase necunoscute, încă, există în țara asta și ce privilegiată sunt că am avut ocazia să le vizitez și să pot scrie despre ele. Acum m-am reîntors în această zonă de basm pentru a vă povesti despre o nouă destinație de vacanță – comuna Cerbăl. Eu și gașca de bloggeri cu care am călătorit îi datorăm această minunată întâmplare lui Călin Bobora, coleg de blogosferă și el, care și-a pus în gând să ne dezvăluie frumusețile ascunse ale județului Hunedoara – proiect intitulat generic #prinHD.

imagine din împrejurimile Cerbălului – de ținut aproape de suflet

Comuna  Cerbăl este așezată pe o culme a muntilor Poiana Ruscăi, la o altitudine medie de 815 m, are în componență 7 sate și se află la 22 km de Hunedoara. De la Craiova noi am făcut puțin peste 4 ore cu mașina, dar peisajele din zonă au meritat din plin tot acest drum. Până la locul de cazare, există atâtea locuri de belvedere, în care te poți bucura de tot verdele pădurilor și fânețelor din jur. În plus, toate aceste locuri au fost mobilate de primăria comunei cu minifoișoare și băncuțe de popas dar și cu leagăne, de care am profitat din plin.

verdele și albastrul de la Cerbăl

relaxare

fericire

Căsuțele din Poiana Răchițelii – destinație de vacanță pentru iubitorii de natură și aer curat

Cred că imaginile de până acum v-au convins că intrasem pe un tărâm de poveste, excelent ca destinație de vacanță pentru câteva zile de tihnă și relaxare. Dar când am ajuns la locul de cazare, Căsuțele din Poiana Răchițelii, mi-am dat seama că mai aveam multe locuri minunate de descoperit. Locația este una dintre cele mai bune îmbinări pe care le-am întâlnit până acum în peregrinările mele, între tradițional și modern. Practic, două gospodării țărănești cu casele, hambarele și șurile aferente au fost dotate cu toate cele necesare turiștilor, însumând 30 de locuri de cazare.

Interiorul căsuțelor m-a topit pur și simplu și m-a întors în timp, în copilărie. La ferestre (am fost tentată să scriu „ferești”, cum zicea bunica mea) erau prinse perdeluțe cusute cu lâniță din diverse culori iar pe pat erau scoarțe din lână aspră și perne brodate cu motive populare.

Dar curtea ……. Doamne, nu îți venea să mai pleci ! Tot complexul se află pe un platou de unde se deschide o panoramă fa-bu-loa-să, pe care o poți admira din leagăne, șezlonguri. trambuline sau pur și simplu tolănit pe iarbă. Important este să ajungi AICI.

foto Dana Ilie

foto Dana Ilie

Să vă mai spun că nu lipsesc 2 ciubăre generoase care au reprezentat încântarea noastră pe înserat, foișoare, locuri de grătar, o minitiroliană și cred că nu am descoperit toate lucrurile așezate doar pentru confortul și relaxarea celor care se bucură de acest spațiu. Ah, uitasem de hamace, cele mai minunate locuri de moțăit după o masă copioasă sau o noapte puțin mai albă …

foto Dana Ilie

Și pentru că tot am vorbit de masă, după ce ne-am minunat de toate priveliștile din jur și am respirat cât aer curat ne-au dus plămânii, ne-a lovit o foameee …… Ne-am ospătat cu salam de vânat, făcut aici în Ținutul Pădurenilor și cu virșli, niște cârnați tradiționali pe care -i testasem și anul trecut, potrivit de picanți și suculenți. Dar delicatesele pentru mine au fost pâinea, cu coaja crocantă și miezul pufos și ușor dulce, făcută la brutăria din comună și brânza de oaie , proaspătă și cremoasă. Am ciocnit pentru sănătatea gazdelor cu țuică și afinată de la pădureni, dar am degustat și vinuri oltenești de la Sâmburești, parteneri de hidratare fiind AQUA Carpatica.

foto Daniel Botea

Voluntari pentru marcarea traseului turistic Drumul celor 3 Izvoare

Momentul care m-a bucurat cel mai mult în toată această incursiune în Ținutul Pădurenilor a fost că am fost chemați să dăm o mînă de ajutor. Am un sentiment de împlinire sufletească atunci când contribui și eu cu ceva la realizarea unui proiect care durează în timp și este spre folosul și bucuria altor oameni. Cum ar fi „am fost și eu acolo, am făcut parte din echipă și a fost extraordinar”. De aceea, când Călin ne-a anunțat să ne luăm haine de „scandal” că vom avea de muncă, mi-am zis stai că vin oltenii să pună umărul. Ca să nu mai lungesc vorba, sâmbătă pe la 8 și un pic de dimineață, „înarmați” care cu sape, care cu topoare, care cu rucsaci și aparate de fotografiat, am pornit în marea aventură.

veselie mare și energie pe măsură

Șef de „echipaj” a fost Mircea Claudiu Costa, primarul comunei Cerbăl, iar marcajul traseului l-am început de la biserica din satul Poiana Răchițelii. Cum nimic nu e întâmplător culorile alese de gazde pentru marcaj au fost alb albastru (imposibil să nu fi auzit celebrul refren „O iubire alb albastrăăă……./ la Craiova e mereu”).

primul semn de marcaj în fața bisericii

Și uite așa, dotați cu șabloane pentru marcaj (ulterior am devenit așa experți, că le-am făcut ochiometric) și alte unelte și ustensile am pornit la drum. O să mă repet în ce privește frumusețea locurilor pe care le-am parcurs la pas, dar nu am ce să mă fac. Drumul șerpuiește printre copacii în care se joacă soarele, se deschide în luminișuri cu poienițe nu mai bine de odihnit și urmează deseori firul zglobiu al unor izvoare.

Ne-am bucurat noi de tot ce ni se desfășura în jurul ochilor, dar în aceeași măsură am și muncit . Noi fetele mai mult cu trasarea marcajului dar băieții au desțelinit potecile de arbuști și crengi uscate și au curățat izvoarele, acolo unde se îmbâcsiseră de frunze și nămol. Mai mult, în zonele umbroase au fost instalate hamace și au fost realizate băncuțe din trunchiuri căzute de copac . Sincer, este pentru prima oară când văd instalându-se hamace pe un traseu și cred că mulți turiști se vor bucura de confortul lor, când vor veni în zonă.

noi toți, încercând o bancă nou construită

Roxi și fericirea pe care ți-o dă un hamac după mai bine de oră de muncă

Și tot pentru prima dată am văzut că primarul și viceprimarul unei localități muncesc cot la cot cu niște voluntari . De fapt, mai pe la jumătatea drumului am aflat că Mircea (Claudiu Costa) și Paul (Trandafir Gornic) sunt primarul, respectiv viceprimarul comunei Cerbăl. Nu suntem în an electoral și nici nu știu dacă o să îi mai revăd (deși m-aș întoarce mâine în acele locuri) dar m-au impresionat determinarea și ambiția cu care își doresc să transforme localitatea într-o destinație de vacanță

După 4 ore și mai bine de mers, vopsit, desțelenit, fotografiat, râs și glumit ne-am întors obosiți (a se citi aproape frânți de obosiți) la Căsuțele din Poiana Răchițelii. Eram totuși bucuroși și fericiți că finalizasem cu brio acțiunea la care Călin ne făcuse părtași. Sunt sigură că vestea se va duce prin sat că primarul a marcat traseul cu niște olteni și după cum vedeți și noi avem grijă să ne mândrim cu asta. După muncă și răsplată. După marcarea traseului, urma să mergem la Măsuratul Oilor și la Nedeea din sat.

Dar despre asta, în următorul articol, că pentru acum am povestit destul.

O experiență minunată, #prinHD, ediția de primăvară 2022 – eveniment organizat de Călin Bobora și Asociația Media pe bune, susținut de primarul comunei Cerbăl, Mircea Costa, și pensiunea Căsuțele din Poiana Răchițelii.

Să fiți sănătoși și fericiți și să ajungeți cât mai degrabă în această minunată destinație de vacanță din Munții Poiana Ruscăi- comuna Cerbăl .

Diana Nedelcu

One Thought on “Cerbăl – minunata destinație de vacanță din Ținutul Pădurenilor”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *