Festivalul Internațional Craiova Muzicală este cel mai important eveniment și cel mai longeviv (sper să nu greșesc), organizat de Filarmonica Oltenia Craiova, în 2023 celebrându-se ediția 50. Cred că puțini sunt melomanii craioveni care nu au ajuns măcar la un concert programat în cadrul acestui festival, având în vederea diversitatea muzicală și de concept a evenimentului. În acest an am reușit să fiu prezentă (doar) la trei concerte, pe care le consider de poveste, prin virtuozitatea muzicienilor, bucuria și energia transmise publicului, care a umplut sala Filarmonicii până la refuz.

Imn la Înălțime – Romanian Guinness Concert Piano Tour 2023

Recunosc că sunt persoana care, într-o mare de clasic, sunt atrasă de stropul (mai mare sau mai mic ) de inedit sau nonconformism. De aceea, concertul „Imn la Înălțime – Romanian Guinness Concert Piano Tour 2023”, susținut de Thurzó Zoltán din Oradea și programat în cadrul Festivalului Internațional Craiova Muzicală, m-a adus în sala Filarmonicii. A fost un eveniment peste așteptări. Am cunoscut un OM care este mai mult decât un muzician. Thurzó Zoltán este un temerar, care și-a depășit propriile limite și le-a demonstrat celor din jur că imposibilul poate deveni posibil. Concertul a fost o poveste în muzică și imagini despre aventura pianistului orădean de a concerta la cea mai mare altitudine (5.325, 77 metri, pe Muntele Everest), performanță pentru care a intrat în Cartea Recordurilor. Pot spune că a fost un documentar pe muzică live (cu fragmente din muzică clasică, jazz, pop) despre viața dură a oamenilor din Nepal și despre visul unui pianist de a concerta pe Everest.

Thurzó Zoltán concertând la 5.325 de metri, pe Muntele Everest – sursa foto

Intitulat „HYMN ON HIGH” concertul susținut de Thurzó Zoltán pe 13 iunie 2022 a durat 132 de minute și a cuprins 37 de piese de muzică clasică și imnurile a 25 de națiuni, primul pe listă fiind cel al României. Este emoționant acest exercițiu de patriotism al unui român de origine maghiară pe platforma de rocă a lumii, pe care l-a reluat și la concertul de la Craiova.

Thurzó Zoltán nu s-a oprit aici cu performanțele artistice, atingând în septembrie 2022 un al doilea record de Guiness Book, pentru „Cel mai lung maraton de pian din lume” – 130 de ore. Artistul studiază pianul de la vârsta de 5 ani iar numărul aparițiilor sale pe scenă ca pianist de concert se apropie de 1200. Proiectele sale, după cum s-a văzut, sunt deosebit de complexe și muzica se impletește excelent cu alte reperere culturale, educative sau civice. Thurzó Zoltán face parte dintr-o familie cu lungă tradiție muzicală, fiind nepot al lui Thurzó Sándor (1920-2009), un celebru violonist şi muzicolog, care și-a dedicat viața colecționării de obiecte legate de istoria muzicală a Oradei. Familia Thurzó deține, printre altele, o vioară folosită în 1760 la concertul pe care compozitorul austriac Michael Haydn l-a dirijat la Palatul Romano-Catolic din Oradea și mărturii ale vizitei lui George Enescu la Oradea. Pentru a-i cinsti memoria bunicului său, proiectul de suflet al lui Thurzó Zoltán este de a strânge bani pentru a deschide la Oradea un muzeu de muzică privat, sub numele de Muzeul de Istorie a Muzicii Locale și Arhiva Muzicală Thurzó Sándor. După ce asiști la un astfel de eveniment și cunoști un asemenea artist, realizezi că pasiunea și determinarea înving orice obstacol .

După concert, doi spectatori fericiți alături de Thurzó Zoltán

ROCK the SYMPHONY

ROCK the SYMPHONY a fost programat în ajun de Moș Nicolae și l-am privit ca pe un cadou muzical de excepție. De fapt, mi-am dorit să audiez acest concert, deoarece la pupitrul dirijoral se afla Remus Grama, pe care îl descoperisem la ediția precedentă a festivalului Craiova Muzicală. E unul dintre muzicienii pe care, dacă îi întâlnești, nu ai cum să îi mai uiți. Este un dirijor atipic prin proiectele lui muzicale și prin atitudinea deschisă față de membrii orchestrei și public. În pauzele dintre piese este zâmbitor, bonom, cu tolba plină de povești și bancuri dar odată ce a ridicat bagheta, reintră în haina dirijorului focusat pe partitură și pe intrările orchestrei. Se vede că respiră muzică prin fiecare nerv și prin ținuta lui maiestuoasă și mișcările line din timpul concertului, îmi aduce aminte de cel mai fantastic personaj din lumea desenului animat, și el pasionat de muzică, Baloo. Sper ca Remus Grama să nu se simtă ofensat de imaginația mea debordantă, dar știu că are un simț al umorului, cu mult peste limitele normalului.

Remus Grama în fața publicului și în fața orchestrei – sursa foto

După concert, cu Remus Grama (la fel de dezlănțuit :)) și Luci Chirlan, solistul trupei Corso

Absolvent al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Remus Grama este violonist al orchestrei Filarmonicii de Stat din Târgu Mureș și membru fondator al Cvartetului Bohemia. Din 2011 a început să se aplece asupra artei dirijorale. A participat la cursurile de măiestrie ale dirijorului Konrad vonAbel din Germania și a fost asistent al maestrului Sergiu Celibidache. Din 2018 este dirijorul permanent al Rock Classic Chamber Orchestra din München, ansamblu fondat de violonistul Vlad-Valentin Popa și tot atunci pune bazele unui proiect muzical care va aduce concerte soldout în toată țara –„Rock the Symphony”.  Prin acest acest concept, Remus Grama, a adus împreună pe scenă muzicieni din sfere diferite : trupe rock și orchestre simfonice, realizând spectacole cu mare priză la public, în colaborare cu mai multe filarmonici din România. La Craiova, Remus Grama a venit în fața publicului cu al treilea proiect „Rock the Symphony”, de această dată alături de Orchestra și Corala Academică a Filarmonicii Oltenia, urcând pe scenă trupa Corso.

De factură pop rock, Corso a fost fondată în 2011, la Arad, de către Cosmin Harbei (chitară) şi Luci Chirlan (voce), aceștia cooptându-i și pe Sergiu Nadaban (tobe) şi Cristian Deac (bass), cel mai nou în trupă fiind Alex Popa (percuţie). Trupa are în reportoriu atât compoziții proprii cât și piese ale artiști consacrați din sfera pop rock. În 2014, trupa lansează oficial prima melodie numită „Home”, în colaborare cu Lucian Nagy la saxofon, care este difuzată la radiourile din țară. Cu același Lucian Nagy, cântând de această dată la duduk şi cu vocalista Meerah, Corso lansează cinci ani mai târziu „Secret”, care se bucură de difuzare națională. Între timp, membrii trupei s-au prezentat în fața publicului cu un nou proiect, CORSO Unplugged, un show de aproximativ 20 de melodii pop rock, reorchestrate în manieră unplugged. Proiectul CORSO Simfonic a prins contur în perioada pandemiei, când Cosmin Harbei a compus și orchestrat pentru cor și orchestră, o parte din piesele proprii și hituri pop rock (Phoenix, Led Zeppelin, The Beatles, The Police). A urmat întâlnirea cu Remus Grama și minunea de concert de la Craiova.

Reascultând aceste fragmente, nu pot să nu remarc, cât de mult potențează frumusețea unei melodii, orchestrarea ei în manieră simfonică. Duioșia viorilor în balans cu acordurile grave de violoncel și contrabas, sonoritățile complexe ale alămurilor și tempoul percuției s-au înlănțuit furtunos sau au curs lin, sub bagheta „vrăjitorului” Grama. Vocea profundă a lui Luci Chirlan a rezonat perfect cu membrii Coralei Academice a Filarmonicii Oltenia, rezultatul fiind deoptrivă de emoționant și înălțător pentru public. Este inutil să vă spun că la final toți acești muzicieni minunați au fost aplaudați minute în șir de spectatorii care nu se îndurau să părăsească sala.

Duelul Viorilor

A treia ilustrată de poveste am surprins-o la întâlnirea pe scenă dintre doi mari violoniști români: craioveanul Liviu Prunaru și Gabriel Croitoru, invitați la Festivalul Internațional Craiova Muzicală. Concertul a încheiat totodată cea de a XI-a ediție a Turneului Național Duelul Viorilor, ce a cuprins alte 4 evenimente în țară.Liviu Prunaru, concertmaestrul orchestrei Concertgebouw Amsterdam, a cântat pe vioara Stradivarius Pachoud din 1694 şi Gabriel Croitoru, solist concertist al Filarmonicilor din Cluj-Napoca şi Ploieşti și profesor universitar la Universitatea Națională de Muzică din București, a cântat pe vioara Guarneri del Gesu Catedrala din 1731 (pusă la dispoziţie de Muzeul Naţional George Enescu), fiind secondați la pian de Horia Mihail. Aceste întâlniri muzicale ale celor doi mari artiști au debutat în 2011 și și-au propus să aibă caracterul unor dueluri imaginare pentru supremația uneia dintre familiile celor doi mari lutieri italieni : Stradivarius şi Guarneri.

„Venind dintr-o familie de Guarneri, pe care am cântat mai mult de 16 ani, pot să spun că diferența este foarte mare, și nu numai din punct de vedere acustic, ci pur și simplu material. Într-un fel simți și cânți, cu o anume tehnică, pe o Guarneri și altfel cânți pe o vioară Stradivari. Vreau să vă spun încă ceva, n-am fost prieten chiar de la început cu Stradivari. De ce? Familia Guarneri are un sunet închis, cald și plăcut, care te învăluie și te cuprinde din toate părțile. E superb! Stradivariusul are însă altă calitate, un sunet sclipitor, strălucitor, pe care eu îl asemui cu o lamă laser care trece prin tot. Mi-a trebuit ceva timp ca să mă împrietenesc cu această vioară și să-i înțeleg toate calitățile.”

Liviu Prunaru despre calitatile viorii sale Stradivarius „Pachoud” din 1694 – sursa

Ea (vioara, nm) are un pseudonim și anume „Catedrala”, pentru că sunetul ei se aseamănă cu cel dintr-o biserică. Este absolut grozav. Sigur că vioara a fost necântată o perioadă destul de lungă, cam 50 de ani… Totuși este minunată. Povestea a fost foarte simplă. Înainte de a muri, Enescu, locuind la Paris în perioada respectivă, i-a dat viorile care îi aparțineau lui Menuhin, care, după un an de zile le-a returnat pe toate, mai puțin un Stradivari pe care l-a păstrat. Aceste instrumente au ajuns în țară prin Maruca, fosta soție a lui George Enescu, care le-a donat muzeului, împreună cu clădirea în care se află și astăzi Muzeul Enescu. De atunci, practic, vioara a stat necântată împreună cu celelalte, desigur, foarte bine păstrate în seif. (….). Sper să am ocazia să cânt cu el cât mai mult timp.

Gabriel Croitoru despre vioara lui, Guarneri „Catedrala” din 1730 – sursa

Evident, cei mai privilegiați câștigători, în toate aceste turnee, ca și în „Duelul’ de la Craiova, au fost spectatorii care s-au bucurat de-a lungul timpului de sunetul viorilor și virtuozitatea artiștilor. A fost o nouă demonstrație de măiestrie a celor doi violoniști, iar muzica a triumfat din nou.

Nu pot să închei aceste 3 ilustrate de poveste fără a spune un mare MULȚUMESC . Echipei care a muncit la organizarea Festivalului Internațional Craiova Muzicală și a reușit să creeze un program la un standard muzical excepțional. În plus conceptul ales, a fost unul deschis marelui public, cu mijloace inovative, conexe muzicii. Și ar mai fi un detaliu, extrem de important, care de multe ori face diferența: felul cum spectatorii sunt primiți în sala de concert, de către echipa Filarmonicii. Ca și cum fiecare ar fi un oaspete de onoare, invitat la un concert de gală. Nimic mai adevărat . Fiecare concert de la Festivalul Internațional Craiova Muzicală a fost un eveniment în sine !

Diana Nedelcu