Creta este o insulă creată pentru vacanțe. Cred că asta este impresia oricărui turist care ajunge pentru prima oară în Creta. Avioanele aterizează pe un aeroport (mă refer la cel de la Heraklion) construit pe buza mării. Vă dați seama că imaginile de la înălțime sunt absolut magnifice și prevestesc o vacanță pe măsură. Apoi, de la infrastructura de transport și până la serviciile de cazare, masă, comerț și distracții, totul se axează și pare că trăiește din turism. Eu și Cristi, ne-am rezervat 7 nopți la o pensiune situată la 18 km de Heraklion. Avea piscină și restaurant propriu, și făceam cam 15 minute pe jos până la cea mai apropiată plajă.

pensiunea Rena Apartments, unde am fost cazați

prima bere în Creta, la pensiunea Rena Apartments

Ca toată Grecia dealtfel, Creta este o insulă ce merită descoperită bucățică cu bucățică (sau poate noi suntem mai călători :)) ) Ca urmare, am încercat să îmbinăm momentele de tolăneală la plajă cu vizitarea cât mai multor locuri din împrejurimi. Pentru asta am fost nevoiți să închiriem o mașină și vă sfătuiesc să faceți la fel, dacă intenționați să nu stați doar la plaja de lângă cazare. Mijloacele de transport în comun sunt destul de puține, circulă rar și opresc doar pe străzile principale (destul de departe de malul mării). Noi am închiriat în avans, online, dar găsiți firme de închiriat mașini, ATV sau scutere, în orice stațiune. Prețul de închiriere este absolut ok (noi am plătit 80 euro/8zile, la început de sezon) dar vi se reține un depozit substanțial (în cazul nostru, 700 de euro) care vi se deblochează la 2 săptămâni după ce predați mașina, fără a produce vreo daună. În ce privește rețeaua de drumuri, Creta dispune de un sistem de autostrăzi și drumuri principale impecabile. Problema intervine la drumurile care duc spre locurile de plajă sau localitățile mai mici, care sunt foarte înguste și cu un asfalt de calitate mai proastă. Nici locurile de parcare nu sunt foarte generoase, iar când mergi cu o mașină închiriată trebuie să ai mare grijă unde o lași.

Ce locuri de plajă am descoperit în Creta

Creta are locuri de plajă pentru toate gusturile : de la plaje sălbatice, mai puțin accesibile, unde cobori printre pietre de la marginea șoselei la plaje amenajate de diferite dimensiuni, spre care ne-am îndreptat și noi, care au toate facilitățile de la umbrele și dușuri până la restaurante și magazine. Plaja Gouves situată la aproximativ 15 km de Heraklion, este destul de întinsă și se află într-o zonă deschisă, unde marea are mai tot timpul valuri, datorită vânturilor din nord. Nisipul este extrem de fin, curățenia exemplară, dușuri și cabine de schimb la tot pasul. La început de sezon două șezlonguri și o umbrelă (cu măsuță și coș de gunoi incluse) ne-au costat 8 euro/zi. Am mâncat la o terasă în apropiere. Chelneri zâmbitori, mîncare super bună și porții uriașe, cu desert din partea casei la final. Vedeta mesei a fost salata Avra cu legume, nuci, crutoane cu miere și susan, parmezan și vinegretă cu muștar, oțet balsamic și ulei de măsline

La plaja Gouves

Delicioasa salată Avra și un tiramisu reinterpretat

De altfel, în jurul Heraklionului se află o multitudine de locuri amenajate pentru plajă. Într-una din zile am mers la Sarandaris, o plajă micuță adăpostită de un golf. Ne-am bucurat de soare, mare și lectură din belșug, deoarece în Creta se pune mare preț pe odihnă și relaxare (distanța între șezlonguri respectă intimitatea iar muzica de la baruri este la nivel decent)

Plaja Sarandaris

În apropiere de Knossos, se află una dintre cele frumoase plaje, vizitate de noi : Agia Pelagia, situată intr-un golf, cu apă cristalină de un albastru perfect și umbrele rustice, acoperite cu stuf. Nu am prea intilnit români aici dar s-a nimerit să luăm masa în restaurantul unei clujence (măritată cu un grec, evident) unde am mâncat pentru prima oară miel înăbușit la cuptor cu brînză feta și legume. Absolut delicios. Dna Lina ne-a oferit din partea casei rachiu rece și lichior de geranium (o plantă din familia mușcatelor), cu o aromă specială (din nou o premieră pentru noi).

Plaja Agia Pelagia

Mâncărurile delicioase și acel lichior de geranium, deosebit de aromat, de la restaurantul doamnei Lina

În topul plajelor vizitate a condus detașat Almyros. Aflată la 2 km și un pic de orașul Agios Nikolaos, Almyros este o plajă cu un nisip extrem de fin, pe care îl simți ca o mângâiere sub picioare. Marea ne-a învăluit cu nuanțele sale mătăsoase de albastru. Apa era caldă și atît de limpede încît te simțeai ca într-un spa infinit. În apropiere de plajă se varsă în Egee Râul Albastru, cu o apă repede și atât de rece, de parcă izvora atunci din munte.

Plaja Almyros și Râul Albastru

Knossos – vestigii ale civilizației minoice

Dacă vă rezervați o vacanță în Creta, în special în estul insulei, includeți neapărat în program o vizită la Palatul Knossos. Situl a fost principalul centru al civilizației minoice, și se presupune că aici ar fi locuit Regele Minos, cel care l-a ținut captiv pe Minotaur în legendarul labirint. Knossos a fost descoperit în 1877 de un om de afaceri grec, pasionat de arheologie, al cărui nume era Minos Kalokairinos (ce coincidență :)) ). Cele mai multe săpături le-a făcut însă britaniciul Sir Arthur John Evans la început de secol XX. Deși primele așezări din zonă datează din anul 7000 ÎH (Neolitic), perioada de maximă înflorire a civilizației minoice a fost 1650 – 1450 ÎH (Epoca Bronzului). Palatul construit în acea perioadă la Knossos, avea o suprafață de peste 12.000 mp, iar cu clădirile adiacente ocupa peste 20.000mp.

Imagini de la Knossos în care se văd și uriașele amfore (pithoi) unde se stocau alimentele, vinul și lâna

Etajul destinat camerelor de locuit era despărțit de parter, unde era o sală de ritualuri, printr-o scară monumentală. La subsol existau șaisprezece camere de depozitare, unde se aflau așa zisele pithoi-uri (amfore imense, unele de peste un metru înălțime) unde se stoca uleiul, lâna, vinul și cerealele. Palatul avea băi, toalete și un sistem de drenaj. În urma săpăturilor a fost descoperit un teatru cu aproximativ 400 de locuri. Astăzi sunt reproduse fragmente arhitecturale și picturi din epocă ce reflectă viața oamenilor din acele vremuri. Erau mai mult iubitori de petreceri decât de războaie (aveau acrobați care săreau peste tauri – varianta soft a coridelor de acum).Femeile erau foarte cochete, se machiau și aveau rochii sofisticate.

Imagini cu picturi reproduse din epocă, care reflectă preferințele localnicilor pentru petreceri și simțul estetic în ce privește cromatica vestimentației și frumusețea accesoriilor.

CretAquarium – frumusețea din adâncurile Mediteranei

Într-una din zile a fost vânt puternic în Creta, cu steag roșu arborat pe plajă și interdicție de intrat în mare. Ca urmare, am vizitat CretAquarium pe care oricum îl aveam pe lista de „must visited”. Inaugurat în 2005 la inițiativa Institutului de Biologie Marină din Creta, CretAquarium găzduiește 61 de acvarii de diferite dimensiuni, care conțin o cantitate totală de 1.800.000 de litri de apă de mare, în care a fost recreat biosistemul pentru 2000 de vietăți marine ce fac parte din 250 de specii care trăiesc în Marea Mediterană.

La Acvariul din Creta, zonele care susțin funcționarea zilnică și zonele de conservare din culise se extind până la 2600 mp. Apa naturală de mare a acvariului provine dintr-un foraj de 200 m adâncime, cu o salinitate și o temperatură adecvate. Este un spațiu în care am avut ocazia să descopăr unele viețuitoare marine, despre care nu mai auzisem pînă atunci. A fost un adevărat spectacol al formelor și culorilor din adâncuri, completat de unduirea continuă a peștilor și meduzelor.

Muzeul Nikos Kazantzakis din Myrtia, un sat cocoțat aproape de cer

De la CretAquarium am urcat spre munte la Myrtia, pentru a vizita Muzeul Nikos Kazantzakis. Drumul, deși asfaltat, era atît de îngust și șerpuit încît parcurgerea a 6 km cu mașina pînă la altitudinea de 400 m de la nivelul mării mi s-a părut o adevărată aventură de offroad. Priveliștea de pe culme a meritat tot efortul: cât vezi cu ochii livezi întregi de măslini și plantații de stafide, în care sunt trase instalații de udare prin picătură.

Panoramă din apropierea satului Myrtia

Livezile de măslini și buștenii cu struguri pentru stafide de lângă Myrtia

Nikos Kazantzakis s-a născut la Heraklion dar Myrtia este satul natal al tatălui său. Prin străduința lui Yiorgos Anemoyannis, om de teatru grec, rudă îndepărtată a scriitorului, muzeul a fost inaugurat în 1983, și de atunci a fost modernizat în mai multe rânduri. Cert este că într-un sat de aproape 400 de locuitori, cocoțat aproape de cer, am găsit un muzeu ultramodern, dotat cu mijloace media. Grație lui Yiorgos Anemoyannis sprijinit de Eleni Kazantzaki (a doua soție a scriitorului) în muzeu se găsesc peste 50.000 de obiecte inventariate ce cuprind arhivele de corespondență, presă, fotografie, sunet, film și teatru, manuscrise și note, articole și studii, lucrări de artă, obiecte personale și cărțile lui Nikos Kazantzakis, apărute în mai multe limbi și ediții.

Imagini generale din muzeu

Deși faima și-a câștigat-o prin ecranizarea romanului Alexis Zorba (celebrul film Zorba Grecul), creația de suflet a lui Kazantzakis a fost Odyseea, ce cuprinde 33. 333 de versuri. Pe drumul de întoarcere, care nu mi s-a mai părut așa lung, am tot vorbit cu Cristi despre personalitatea complexă a acestui scriitor, despre numeroșii lui prieteni printre care și Panait Istrati, despre scrierile lui, care au iscat atâtea controverse.

fotografii cu Nikos Kazantzakis, scenariul după Zorba Grecul și Panait Istrati

fotografii din sala media a muzeului

Ce locuri minunate am vizitat în Creta de Est

În fiecare zi din vacanța în Creta am încercat să vizităm un alt orășel/sătuc din apropierea locului unde eram cazați și ne-am bucurat să descoperim că fiecare avea un farmec aparte. Hersonissos, situat la 26 km de Heraklion, este una dintre cele mai mari stațiuni din partea de est a Cretei. Mai întâi am vizitat orașul vechi din Hersonissos și am înțeles de ce sunt îndrăgostită iremediabil de Grecia: case cochete din piatră, unele cu garduri sau pereți pictați, cu ghivece de toate mărimile și culorile pline de flori sau cactuși, cu taverne și magazine, ce nu seamănă între ele, fiecare cu elemente de decor inedite.

Old town Hersonissos

Am intrat în atelierul de ceramică al Mariei Sanoudaki, unde miturile și simbolurile Cretei sunt evidențiate prin obiecte de decor sau bijuterii. Ne-am bucurat și de o masă copioasă la una din tavernele umbroase din old town Hersonissos.

Am coborât apoi în port unde străzile freamătau de turiști. Este zona unde poți alege între cluburi de noapte, restaurante pe malul mării, magazine de toate felurile (inclusiv cu produse pe bază de canabis) sau saloane de tatuaj.

Într-una din zile, spre asfințit am vizitat Koutouloufari, un sătuc transformat în stațiune de vacanță. Centrul este monopolizat de restaurante, majoritatea cu terase pe acoperiș, de unde se putea admira în egală măsură muntele și marea. Ne-am delectat cu o chocolate-icecream la cafeneaua Rahati, fondată în 1906, transformată de nemți în cartier general în timpul războiului, devenită ulterior școală primară, ca după 90 să își recapete destinația inițială. Multe dintre astfel de taverne au poveștile locului scrise la vedere, fapt ce le dă un farmec aparte.

imagini din Koutouloufari

Orașul Malia este cunoscut pentru viața lui de noapte, fiind plin de cluburi și motoare. În tot acel amestec de muzici și bituri, ce anunța o nouă noapte estivală, am descoperit restaurantul Sirtaki, un loc elegant, desprins parcă din alt film. Aici am savurat cea mai bună înghețată de până acum și un lichior de caise dulce amărui.

Imagini din orașul Malia

La întoarcere am făcut un popas la Mânăstirea San Giorgio Selinari, atestată pentru prima oară în secolul XIII. Așezământul este ridicat pe un platou stâncos, întreaga curte fiind acoperită cu piatră. Între liniile zvelte ale clădirilor și formele neregulate și colțuroase ale stâncilor am admirat nenumărate hortensii și cactuși ce-și etalau frumusețea în amfore grecești.

Mânăstirea San Giorgio Selinari

Cum în două dintre zile am ales plaja Almyros pentru finețea nisipului și claritatea apei, am poposit spre seară să mîncăm în Agios Nikolaos, un orășel aflat la câțiva kilometri distanță. Ne-am delectat cu o salată cretană și un saganaki (sos aromatizat de roșii cu feta și creveți), asezonate cu două beri mari. Din partea casei, un extra desert: negrese cu muultă cremă de ciocolată și înghețată de vanilie.

Saganaki, salată cretană și negrese cu extraciocolată și înghețată de vanilie

Am haihuit apoi prin port și prin centrul orașului plin de magazine și gelaterii (din păcate eram atît de sătulă, încît le-am gustat doar din priviri). Am remarcat arhitectura și frumusețea detaliilor la biserica situată în zona centrală, cu hramul Sfântul Nicolae, protectorul Greciei și al navigatorilor. Tot aici se află și Lacul Voulismeni, care are apă termală și comunică cu marea printr-un canal. Lacul este practic în centrul unei piațete, cu multe terase ce mi-a adus aminte de Veneția.

Biserica cu hramul Sfântul Nicolae din Agios Nikolaos

Înainte să zburăm spre casă ne-am rezervat câteva ore să vizităm capitala Cretei, Heraklion. Primul popas a fost la Muzeul de Arheologie, poate cel mai frumos muzeu de profil pe care l-am văzut până acum. În interior sunt expuse obiecte și reproduceri din perioada minoică, greacă și romană, acoperind un interval cronologic de peste 5.500 de ani. Pentru mine exponatele din perioada minoică (3000-1500 ÎC) au fost o revelație. De fapt, Muzeul din Heraklion este considerat prin excelență Muzeul Culturii Minoice.

imagini generale din Muzeul de Arheologie din Heraklion

Aici se găsesc și majoritatea obiectelor descoperite la Knossos. M-au uimit paleta coloristică, diversitatea formelor și a detaliilor dar și a materialelor folosite. Pe lîngă obiectele de lut sunt expuse multe amfore și vase de marmură sau alabastru, de o frumusețe și o fragilitate aparte. Uimitoare sunt și obiectele de podoabă, lucrate în aur și pietre prețioase, cu o acuratețe și o grijă pentru formă și detalii demne de invidiat. Deasemenea reproducerea frescelor din palatele minoice oferă o imagine asupra gradului de civilizație din acea perioadă ( este expusă inclusiv o machetă pictată a unui joc de societate).

vase de lut, bogat ornamentate

obiecte de podoabă și statuete (ce imortalizau întrecerile din epoca minoică)

fresce și statuete descoperite la Knossos (prima frescă a fost supranumită „franțuzoaica” datorită felului cum era machiată și aranjată)

jocul de societate din vremea civilizației minoice

Ne-am oprit apoi în Portul Venețian și am intrat în cetatea ridicată în jurul anului 1200 de venețieni pe ruinele portului din perioada greacă și romană. Construcía a fost restaurată în 2011-2016 și este impresionantă prin zidurile ei de piatră. Acum găzduiește, printre altele, o sală de conferințe/concerte și o cafenea și oferă vizitatorilor priveliști de poveste.

imagini din Portul Venețian

Nu puteam să încheiem șederea decît cu o masă copioasă în stilul localnicilor: deliciosul saganaki și salata grecească cu acea brânză feta potrivit de aromată și cremoasă, cum nu se mai mănâncă în altă parte, iar la final, o înghețată asortată însoțită de un frape spumos.

O vacanță minunată în care am avut doar experiențe plăcute, de la locurile vizitate, la oamenii prietenoși și delicioasele specialități grecești. La revedere, Creta, sigur o să ne mai întoarcem, mai avem multe de descoperit.

Diana Nedelcu