Pentru mine și Cristi, vacanța de vară trebuie să aibă ca ingrediente principale marea, soarele și nisipul. Iar Grecia este perfectă pentru această rețetă având în vedere mulțimea de plaje cu nisip fin și marea cea albastră, ce te însoțesc aproape peste tot. Am pus degetul pe hartă și alegerea pentru anul acesta a fost Ouranopoulis, ultima stațiune de pe brațul Athos,  din Halkidiki.

Ouranopolis – un sat de pescari transformat într-o stațiune turistică

Ca atestare documentară, Ouranopoulis datează din anul 300 î.Hr., dar la început de secol XX, este menționat ca un sat de pescari, format din 50 de familii de greci, care s-au refugiat din Asia Mică și au primit aici pământ de la Muntele Athos. Primii turiști s-au aventurat aici, după două decenii când localnicii au croit la lopată  un drum de pământ care a permis accesul dinspre continent. Acum este o stațiune turistică, de mici dimensiuni, excelentă pentru cei care caută locuri liniștite, cu plaje semiamenajate, în care poți alege șezlongul sau te poți tolăni în voie pe nisip.

într-unul din apusurile de poveste

Turnul care străjuiește portul dar și stațiunea este o emblemă pentru Ouranpoulis. Construcția sa datează de la început de secol XIV, având rol de apărare și observație, până în 1924 fiind în administrarea Mânăstirii Vartoped . Apoi, aici au locuit timp de 50 de ani, Joyce si Sydney Loch, reprezentanți ai unei asociații umanitare, care au acordat un sprijin important refugiaților din timpul razboiului greco-turc (1922) si celor pagubiti de de cutremurul din 1932. În prezent, turnul este transformat în muzeu și conține vase și arme din diferite epoci dar și obiecte personale ale familiei Loch. Intrarea este 3 euro/persoană dar din păcate este deschis până la ora 15.30 (pe tipicul instituțiilor de stat), neputând fi vizitat seara. Din acest motiv erau și puțini vizitatori

Porțiuni de plajă pentru toate gusturile: aproape de pensiuni, semisălbatice sau pe insule

Noi le-am încercat și descoperit pe fiecare dintre acestea dar cu siguranță nu pe toate, și cred că nici localnicii nu se pot lăuda cu o asemenea performanță. Porțiunile de plajă din apropierea pensiunilor sunt destul de înguste, fără șezlonguri, dar cu un nisip fin și primitor. Apa este limpede oglindă dar la intrarea în mare sunt multe pietre și sunt recomandate încălțări speciale pentru a nu exista incidente .

Într-una din zile ne-am aventurat pe plaja Komitsa, la aproape 8 km de stațiune . Fiind drum de pământ, prăfos și uscat, l-am parcurs aproape în 30 de minute cu mașina. Peisajele erau spectaculoase, cu vegetație sălbatică în tonuri de galben ocru și verde stins iar norii cenușii ce acopereau cerul în ziua aceea intensificau și mai mult senzația de pustietate. Lipsa soarelui în prima parte a zilei ne dădea senzația că parcă am închiriat plaja. Aici era o porțiune amenajată cu șezlonguri și bar, dar în depărtare se vedeau și multe corturi ale unor singuratici. Nisipul este mai grunjos decât în stațiune dar te întâmpină și la intrarea în apă, ceea ce îți dă un sentiment de siguranță.

Cele mai căutate porțiuni de plajă sunt cele de pe insulele Drenia. Acolo ajungi cu bărci -autobuz din port, în maxim 10 minute, cu 7 euro dus întors de persoană. Sunt amenajate în mare parte cu șezlonguri și terase cu baruri și resaturante dar sunt suficiente golfulețe pentru cei retrași. Apa este în acele nuanțe de albastru care se pare că au fost create în Grecia iar contrastul cu florile multicolore din vasele de lemn și piatră, dau cea mai optimistă combinație specifică vacanței.

Ouranopoulis vizitat de turiști dar și de pelerini

Fiind ultimul oraș înainte de Muntele Athos, Ouranopolis este locul de unde pelerinii se îmbarcă către acest loc, accesul făcându-se doar cu feribotul. Pe pelerini îi cunoști după ținută, complet diferită de cea a turiștilor. Accesul pe Muntele Athos este permis doar bărbaților iar aceștia trebuie să obțină de la autoritățile monastice din Ouranoupolis actul denumit Diamonitirion, care atestă accesul pe Sfântul Munte și cazarea în mănăstirile de acolo, pe durata pelerinajului. Femeile pot opta pentru o croazieră în care feribotul se apropie la 500 de metri de munte, de unde se văd mânăstirile și lăcașele de cult.

Sunt și croaziere dedicate exclusiv turismului și noi am ales să mergem spre Laguna Albastră, pentru o sesiune de înot de 30 de minute în mare, cu escală pe insula Amouliani. Prețul unei astfel de excursii de aproape 8 ore este de 32 de euro/persoană, în care este inclusă și masa (nu foarte grozavă). Plaja și localitatea Amouliani sunt destul de micuțe, dar cochete, cu multe oaze de verdeață și spații de relaxare pentru turiști.

Ce se vinde și ce se cumpără în Ouranoupolis

Este pentru prima oară când văd în Grecia un turism religios așa de înfloritor. Mai mult de jumătate din magazine sunt dedicate vânzării de icoane. Sigur, fenomenul se explică prin faptul că stațiunea este cea mai apropiată de Muntele Athos, dar ce este ciudat este că în cele mai multe dintre aceste magazine, pe lângă icoane, se vindeau și bijuterii. Nu vi se pare o asociere cam atipică ?

În schimb, foarte puține „chinezisme”, majoritatea produselor fiind de proveniență grecească. De la obiecte cioplite din lemn de măslin, fie ele jocuri de șah sau table sau suporturi de sticle și bastoane de urcat pe munte până la genți pictate și cu un design deosebit, toate aveau marca lucrului bine făcut.

Ouranopoulis- locul cu cei mai somnoroși căței și cele mai roșcate pisici

Mărturisesc că am prieteni care au și câini și pisici ce trăiesc în bună conviețuire, dar nu am văzut niciodată până acum atâția căței și pisici care pur și simplu, să se tolereze și să se ignore, . Mai mult, în Ouranopoulis cățeii sunt atât de somnoroși încât le e lene să se dea și din coadă. Atmosfera de liniște a orașului le priește din plin și par a fi într-o veșnică vacanță. Fiecare patiserie, terasă sau restaurant avea somnorosul ei În schimb pisicile, mai toate roșcate sau bălane, sunt ceva mai vioaie și foarte dornice de a le poza turiștilor.

Tavernele din Ouranopoulis – mâncare proaspătă și muzică discretă

Știți expresia aceea „sunt proaspete, de parcă acum le-a cules din grădină” ? Exact aceeași senzație am avut-o când am gustat peștele și fructele de mare pregătite la tavernele din stațiune sau de pe insulele din împrejurimi, cu mențiunea ca astea fuseseră culese din mare :)) . Iar aromele acestora erau potențate de excelentul ulei de măsline și de sucul lămâilor, care nu lipsesc din niciun preparat al grecilor. Sigur, fiecare farfurie cu pește sau fructe de mare am însoțit-o cu bere rece autohtonă și felurite salate mediteranene : tradiționala salată grecească, salată cu vinete și roșii coapte, presărate cu brânză feta și busuioc și the one în opinia mea, o salată de rucola cu pepene, avocado, brânză prăjită, prosciuto și dresing de ulei, soia, lamâie și miere. Dar ce era cel mai reconfortant pentru o masă de seară era muzica, deosebit de discretă, care însoțea și nu disturba conversațiile turiștilor.

A fost o vacanță așa cum ne-am dorit-o : cu mare albastră, nisip fin și fierbinte, măslini, lămâi și lendri pretutindeni, mâncare proaspătă și delicioasă, muzică discretă, oameni zâmbitori și politicoși. Și seri calde cu soarele care se revărsa în mare.

Să vă bucurați mereu de vacanțe !

Diana Nedelcu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *