Din motive mai mult sau mai puțin obiective, anul acesta am ales (din nou) Grecia pentru vacanța de vară. Cred că este una dintre destinațiile care nu se „perimează” niciodată. Frumusețea semisălbatică a locurilor, amabilitatea și relaxarea localnicilor , albastrul cel mai albastru al mării, calitatea serviciilor, gastronomia și ah, înghețata cu toate aromele ei, sunt tot atâtea argumente demne de luat în seamă, pentru care ne reîntoarcem în Grecia, cu aceeași nerăbdare și plăcere ca prima oară.

Paralia Katerini – o stațiune full unde nu ești agresat de aglomerație
E o contradicție în termeni , nu ? Și cu toate astea, nu m-am simțit agresată de mulțimea de turiști, în mare parte români, pe care nu i-am văzut mâncând semințe sau ascultând manele. Stațiunea părea arhiplină, dar erau locuri suficiente pe șezlonguri și pe nisip, muzica era pe tonuri joase și niciodată stridentă iar oamenii care te serveau la masă sau oriunde în magazine erau amabili și zâmbitori, și aveai senzația că ești musafirul, nu clientul lor. În plus hotelul, pe care l-am rezervat doar cu 2 săptămâni înainte, Eco Paralia, a fost la superlativ: camera avea 2 terase, dintre care una cu multă verdeață, mic dejunul diversificat (cu niște negrese ce înnotau în ciocolată), curățenie impecabilă și proprietarii – o pereche tânără, cu mult umor și multe idei de petrecere a timpului liber. Și un amănunt important : prețul pe cameră a fost același cu cel pe care l-a plătit Vlad la Costinești, fără mic dejun, aproape în aceeași perioadă. Asta ca să nu ne mai mirăm de ce românii preferă Grecia.

Skiathos – insula solară, într-o mare albastră, cu păduri de pin și străduțe înguste
Pentru mine și Cristi, vacanțele pe care ni le dorim și le așteptăm sunt croite pe tipicul „călătorului îi șade bine cu drumul”. Sigur, iubim să stăm tolăniți la soare și să ne cufundăm în apa mării, dar încercăm să spargem această dulce monotonie cu miniexcursii de o zi. Este și motivul pentru care ne-am ales Paralia Katerini ca loc de campare, pentru că în stațiune sunt nenumărate agenții de turism cu o sumedenie de idei de voiaj. Am optat pentru Skiathos, unde nu ajunsesem încă. Drumul puțin cam lung (2 ore cu autocarul și tot atât cu vaporul) dar ultima parte a călătoriei, pe mare, a fost minunat de relaxantă.




Spuneam că voiajul pe mare a fost super relaxant pentru că vaporul a fost unul confortabil, cu multiple și diverse spații de relache . Membrii echipajului tineri și agreabili, prețurile la baruri superok (o apă plată obligatoriu rece la 0,5 l costa 0,50 eurocenți – fără să exagerez era mai ieftină decât la terasele din Craiova) iar pentru diversitate și ca timpul să treacă mai repede , jumătate din timpul petrecut pe vapor a fost rezervat unor momente cu dansuri și obiceiuri tradiționale, la care au participat cu brio și turiștii.
Skiathos este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut până acum în Grecia . Cred că aici s-a inventat albastrul. Culoarea este atât de pură și de intensă, încât intră în competiție și câștigă detașat cu orice imagine modificată în photoshop (și acum când mă uit la fotografii, nu îmi vine să cred că nu au nici un filtru de imagine). Albastrul minunat al mării pune în evidență verdele pădurilor de pin și albul imaculat al caselor, cocoțate pe stânci.


Skyathos beneficiază de 45 km de coastă și 60 de plaje de nisip, unele cu multiple facilități pentru turiști, altele mai sălbatice și izolate. Noi ne-am bucurat de soare și apă la Koukounaries, cea mai cunoscută plajă de pe Skyathos, unde nisipul de la malul mării este atât de fin și sclipește în razele soarelui, încât te gândești că păsești pe magicul praf de zâne . Am urcat pe micile străduțe înguste până la Biserica Sfântul Nicolae, de unde se poate cuprinde cu privirea o parte din panorama insulei. Urcușul a fost fascinant pentru că la fiecare colț de casă mă întâmpinau flori multicolore așezate în pocaluri mari de ceramică, pomi cu rodii încă verzi sau măslini.




Biserica Sfântul Nicolae e micuță, cu un interior simplu și auster, zugrăvit în culorile naționale ale Greciei, alb și albastru. În apropiere se află Turnul cu ceasul adormit iar panorama care se deschide de la înălțimea stâncilor pe care este construită biserica, este uluitoare.




Înainte de a urca pe vapor, pentru drumul de întoarcere, am vizitat zidurile de apărare ale Fortăreței Bourtzi. Cetatea a fost ridicată la început de secol XIII, ca un așezământ de apărare împotriva piraților. Astăzi Fortăreața Bourtzi desparte portul nou de portul vechi și găzduiește Capela Sfântul Gheorghe, o grădină-restaurant și un centru cultural în care se organizează anual un festival de teatru.




Cascada Agia Kori – o baie cu apă cristalină la poalele Muntelui Olimp
Proprietarii hotelului unde am locuit ne-au configurat o excursie de o zi , la mică distanță de Paralia Katerini, cu locuri și experiențe diferite, încât nu aveai cum să te plictisești. Primul popas a fost la Cascada Agia Kori, aflată la poalele Munților Olimp, la 30 și un pic de kilometri de Katerini. Până la cascadă am descoperit viile grecilor, aranjate în sistem de boltă, pline de struguri ce dădeau în pârg.


Până în apropierea cascadei se urcă cu mașina, pe un drum asfaltat, ce se îngustează pe măsură ce te apropii de destinație. Din parcarea amenajată pentru cel puțin 50 de mașini am străbătut o cărare umbroasă prin pădure, având ca reper zgomotul apei. Agia Kori nu este o cascadă extrem de spectaculoasă dar apa este atât de curată și limpede, încât se oglindesc în ea toți copacii și stâncile din jur. A fost o adevărată oază de răcoare pentru că nu am ezitat să facem o baie . Nu mai înotasem niciodată la poalele unei cascade și am redescoperit senzația de „ace pe piele” pe care ți-o dă apa de munte.



Satul Paleos Panteleimonas și Plaja Gallaria – obiective de neratat în Platamonas
De la poalele Muntelui Olimp, ne-am îndreptat spre stațiunea Platamonas, la nici jumătate de oră cu mașina. De fapt destinația a fost satul Paleos Panteleimonas, aflat la câțiva km de Platamonas, pe un drum plin de curbe, multe dintre ele „ac de păr”. În acest loc mai fusesem cu 7 ani înainte, dar ne dorisem să-l revedem pentru frumusețea caselor și a peisajelor din jur. Mica localitate se află la aproximativ 700 m deasupra mării, iar albastrul cerului cu cel al apei se iau la întrecere în zeci de nuanțe.


Satul este vizitat în fiecare vară de mii de turiști nu numai pentru frumusețea peisajelor, dar și pentru rusticitatea caselor și ineditul obiectelor și preparatelor tradiționale grecești. În interiorul localității este foarte greu de ajuns cu mașina pentru că străduțele sunt înguste, acoperite cu bucăți inegale de piatră. Satul este destul de mic, poate fi parcurs la pas în câteva ore, în condițiile în care zăbovești (și nu ai cum să nu o faci) să admiri detaliile și decorațiunile caselor. Se spune că Paleos Panteleimonas este locuit pe tot timpul anului de maxim 20 de persoane . Vara însă localitatea este super animată și este unul dintre cele mai bune exemple de turism rural pe care le-am văzut.






Din Paleos Panteleimonas am coborât la Gallaria, o plajă cochetă amenajată pe locul unei gări dezafectate. Restaurantul este elegant iar serviciile sunt ireproșabile . Aici am plătit 9 euro/persoană șezlongul (cu o saltea confortabilă și o pătură de plajă ) și în prețul pentru două persoane au fost incluse o frapieră cu 2 sticle de apă la gheață și o salată de fructe. Revin la comparația cu Costineștiul unde un șezlong (fără saltea, de pătură nici nu poate fi vorba ) costa în aceeași perioadă 50 de lei (puțin peste 10 euro) . La astea se mai adaugă curățenia ireproșabilă a plajei și claritatea apei, care se întâlnesc mai peste tot în Grecia.



plaja din Gallaria
Am încheiat excursia pe înserat, urcând la castelul din Platamonas, ce străjuiește stațiunea. Ridicat în secolul X în perioada bizantină, castelul a avut o istorie zbuciumată, fiind administrat de-a lungul timpului de greci, venețieni și turci. Acum este inclus în circuitul turistic și este gazda multor evenimente și festivaluri. Noi am ajuns prea târziu pentru a-l vizita dar ne-am bucurat de apusul de soare de lângă zidurile lui.




Tavernele din Grecia – mănânci bine și te simți oaspete, nu client
Am lăsat la final toate impresiile legate de tavernele din Grecia pentru că ele se înscriu într-o notă unitară, la superlativ. Am experimentat multe mâncăruri (în majoritate pește sau fructe de mare, că doar eram în Grecia, nu ?) și nu am mâncat de două ori în același loc. În toate spațiile, indiferent că au fost taverne mici sau restaurante elegante, se schimba fața de masă la fiecare nou client (în Costinești, din poveștile lui Vlad, masele se ștergeau cu o invariabilă lavetă nu tocmai curată). În plus, din partea casei, primeai apă rece la carafă și la final o înghețată sau o prăjitură. Sunt sigură că niciuna dintre aceste taverne nu ieșea în pierdere, din contră mai câștiga și respectul și aprecierea clienților. Care, de fapt, nu erau tratați de către personalul restaurantului ca și clienți și ca oaspeți ai localului. Chelnerii erau amabili, făceau conversație, foarte mulți știau limba română încât te simțeai cumva de-al casei. Să mai adaug că după orice comandă, ni s-a adus mâncarea în maxim 15 minute (dacă mai adaug că la Costinești se aștepta o oră și, devin chiar răutăcioasă :)) ) În continuare vă las cu fotografiile unor platinguri care vă vor convinge că gastronomia grecească merită încercată.


salată grecească cu brânză de capră, legume și oregano


Fuse, fuse și se duse
Ca orice experiență minunată a avut și un final pentru că altfel nu am mai aștepta cu atâta nerăbdare orice vacanță. M-am întors însă cu credința că ori de câte ori aș vizita Grecia nu m-aș putea plictisi de frumusețea, sălbăticia și albastrul ei.
Să fiți sănătoși și fericiți și să vă bucurați de cât mai multe vacanțe !
Diana Nedelcu
Frumoasa vacanta, am trait o si eu prin ochii condeiului tau, la care sunt abonata neconditionat!
Grecia este cu adevărat țara vacanțelor !