Sunt cumva părtașă la geneza piesei și spectacolului Paso Doble. Era de așteptat, nu-i așa atâta timp cât sunt „colega de cameră” a autorului. În general citesc (aproape) toate textele lui Cristi înainte de a le trimite spre publicare/montare sau de a le posta pe blog. Cu Paso Doble am făcut cunoștință prima oară în fază de schiță. Mi-a dat câteva pagini să văd cum mi se pare și m-am cutremurat. Subiectul mi se părea strivitor și deja îmi imaginam scenele. I-am spus că nu aș putea să văd un asemenea spectacol pentru că m-ar răscoli foarte tare. Nu ascund faptul că realitatea cotidiană este uneori destul de dură și cenușie pentru mine încât încerc pe cât posibil să interacționez cu oameni pozitivi și să particip la evenimente care îmi aduc bucurie sau mă binedispun. Fragmentele din piesă pe care le răsfoisem mi-au readus în memorie toate poveștile mai mult sau mai puțin dramatice, la care fusesem părtașă sau de care auzisem și aveau drept cauză HĂRȚUIREA . Povestea însă a fost dusă până la final . Am citit-o din nou, mi s-a părut emoționantă și dureros de actuală și mi-am dat seama că trebuia scrisă pentru a fi un SEMNAL DE ALARMĂ – Bullyingul este un virus care îi acaparează din ce în ce mai mult pe adolescenți (și vârsta continuă să scadă, ajungând până la școala primară) și le tumefiază psihicul și legăturile cu prietenii, părinții și cei apropiați.

imagine din spectacolul Paso Doble – Oana Marcu și Teodora Colț

Întâlnirea cu Tache, Oana și Teo

Piesa a „plecat în lume”, în căutarea unei scene . A urmat întâlnirea cu Constantin Florescu, care a făcut un coup de foudre pentru text și l-a montat pentru prima oară cu studenții lui la Facultatea de Teatru a Universității Hyperion. Urma să fie o premieră ( ca examen de final de an) dar pandemia a pus lacăt pe teatre și pe evenimentele culturale. Din fericire, piesa nu a fost îngropată, pentru că Tache (numele de „alint” al lui Constantin Florescu în lumea teatrului și în sfera cunoscuților) s-a încăpățânat să-l aducă în atenția publicului, și după un periplu mai lung, a văzut luminile rampei la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea. Am avut șansa să asist cu Cristi la una dintre primele repetiții, în primăvara anului trecut. Este unul dintre cele mai frumoase momente, legate de geneza acestui spectacol. Repetiția a avut loc pe terasa teatrului, de unde se vede panorama orașului, într-o dimineață însorită. Alături de Tache (gânditor, preocupat, cu cafeaua alături și nelipsitul lui trabuc), le-am cunoscut pe Oana Marcu și Teodora Colț, actrițele care au partiturile principale în spectacol. Mi s-au părut fragile și le-am încadrat la capitolul „studente” până a început repetiția și s-a produs magia. S-au transformat osmotic în cele două personaje, Amalia și Lucia, și timp de aproape o oră am trăit intens povestea lor . După repetiție, i-au spus lui Cristi că textul le-a fascinat cu totul, și m-am convins încă o dată că Paso Doble trebuia să se întâlnească cu publicul.

imagine din spectacolul Paso Doble – Oana Marcu și Teodora Colț

Shortcut spre Paso Doble

O să vă dau scurte detalii despre piesă, care sper să fie o provocare de a a veni la spectacol : Amalia – studentă la psihologie – realizează un studiu despre persoanele cu tendințe suicidare. În cursul acestui studiu, are o întâlnire cu Lucia – o tânără internată într-un sanatoriu psihiatric în urma unei tentitative de sinucidere cauzată de faptul că fusese victima unei campanii de bullying. Întâlnirea dintre cele două este un prilej ca fiecare să își pună întrebări despre propria viață, despre relațiile cu părinții, despre societate și despre sensul existenței.

Este cam ciudat să vă dau câteva repere biografice despre Cristi, prietenul meu cel mai bun și iubitul meu de peste (dejaaa) 3 decenii. Totuși, mă gândesc că nu îl cunoaște (chiar) toată lumea care va citi acest articol așa că, spicuim din fișa domnului dramaturg :))

Cristi Nedelcu – scriitor, jurnalist și blogger. A debutat în revista Dilema în 1992 și a publicat în numeroase reviste literare, în paralel cu activitatea din presa scrisă, TV și radio. A debutat editorial în 2006 cu volumul bilingv ”Însemnări despre Shakespeare/ Essays on Shakespeare”, lansat la Festivalul Internațional Shakespeare din Craiova. A publicat mai multe volume de teatru, eseuri și proză. Ultimul vomul apărut –  ”Cimitirul trandafirilor” la editura Litera, în cadrul colecției ”Biblioteca de Proză Contemporană”. Din 2010 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din 2018 membru PEN Club

Urmează câteva flash-uri de prezentare ale minunatei echipe care a pus în scenă „Paso Doble”

Constantin Florescu – regizor

A absolvit Academia de Teatru și Film din Bucuresti, secția actorie, clasa profesorilor Olga Tudorache și Adrian Pintea. Numeroase roluri pe scenă și în filme.  A jucat în lung metraje românesti și straine: ,,Undeva în est’’, ,,Le derniere plan’’, ,,Prin cenușa imperiului’’, ,,Modigliani’’, ,, One Point O’’, ,,Calatoria lui Gruber’’, ,, The Wind in the Willows’’, ,,The Armistice’’, ,,Space race’’, ,,Amelia’’ etc., în seriale de televiziune: ,,La urgență’’, ,,Burlacii’’, ”Mangalița”. Predă actoria la Universitatea Hyperion.

Oana Marcu – actriță (LUCIA)

A absolvit în 2015 Facultatea de Teatru din cadrul UBB Cluj și în 2017 masterul la UNATC București. A jucat, printre altele, în ”Experimentul P”- regia Alexander Hausvater, O noapte furtunoasă- regia Laszlo Bocsardi , Antigona- regia M.C. Ranin, D’ale carnavalului- regia Cristian Ioan. A jucat în The Wanderers – Vânătorul de spirite alături de Armand Assante. Filmul a câştigat trofeul pentru Best Horror Feature GSFF.

Teodora Colț – actriță (AMALIA)

A absolvit facultatea în 2018, an în care a și debutat în spectacolul ”Livada cu vișini” de Cehov, pus în scenă de Jeungwoo Son (Coreea de Sud). Numeroase roluri în teatru. A debutat în film în pelicula “Închisoarea inocenților” în regia lui Ion Ionescu.

Gabriela Porumbacu – actriță (mama Amaliei)

Absolventă a Universității Hyperion București, a jucat pe scena Teatrului Bulandra în spectacolul ”Coriolanus”, regia Alexandru Darie , precum și pe scena independentă bucureșteană în spectacolul ”Niște fete” , regia Liliana Pană, la Artist Cafe.

Mama Amaliei este un rol pe care Gabriela Porumbacu îl joacă la dublu cu Magda Catone, actriță la Teatrul Național din București

Paso Doble la Teatrul Național din Craiova

Cristi a debutat ca dramaturg la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea. Dar și-a dorit ca spectacolul să se joace la Craiova, pe scena Naționalului, unde a fost părtaș ca spectator la atâtea evenimente teatrale. Pe 12 aprilie la Teatrul Național Marin Sorescu, luminile rampei se vor aprinde pentru Paso Doble și îmi doresc din tot sufletul ca acest spectacol să rămână în memoria celor care îl vor viziona.

Eu am văzut spectacolul de trei ori până acum. De fiecare dată m-au răscolit până la ultima fibră destăinuirile în pereche ale celor două personaje și forța extraordinară cu care cele două actrițe transpun drama unor tinere, ale căror visuri nu coincid cu ale părinților și care nu își găsesc locul în anturajul cotidian. Pe 12 aprilie voi revedea Paso Doble în orașul meu, alături de Cristi, de prietenii mei, și sper, de cât mai mulți tineri. Cu siguranță, voi retrăi emoțiile la o intensitate maximă și îmi doresc cu toată ființa mea ca și publicul să rezoneze pe deplin la povestea de pe scenă.

Diana Nedelcu

2 Thoughts on “Paso Doble – confesiuni despre geneza spectacolului”

  • Sensibilitate, Inteligenta, Spirit si Minunata alchimie intre persoane, personaje, autori, lumi paralele ce se intersecteaza in permanenta… Multumesc

  • Un spectacol copleșitor de adevărat,de autentic,de convingător.Mi as fi dorit să îl vadă toți părinții care nu reușesc să aibă o conexiune emoțională cu propriul lor copil și în loc să îi ajute să își urmeze visurile ,in loc să le lase tinerilor propriile aripi să crească pentru zbor,pentru a fi liberi să crească cum simt,le frâng aceste aripi,le distorsionează relațiile cu ceilalți,le impun (din perspectiva lor de adulți trecuți prin multe)”binele”.Acel „bine”in care nu mai pot avea propriul lor traseu personal ,spiritual si profesional.Nevalidati emoțional acești tineri clachează, nu se simt acceptați de ceilalți șidevin ușor victime sau agresori.Unii reușesc să se întoarcă în povestea din propriul trecut și reușesc să se vindece înțelegându- si traumele și adoptând acceptarea și iertarea.Alti nu.Spectacolul a pus în lumină această dinamica a interacțiunii copil -parinte foarte bine.A fost o educativa lecție de parenting și de călătorie psihologică de a descoperi omenescul din noi și din ceilalți.De a scoate la lumina SINELE nostru ,bogăția lui,ascunsa sub traume și experiențe negative suferite.Recomand cu căldură!
    .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *