Ne doream de ceva timp să mergem la Plovdiv și ne-am îndeplinit dorința la acest început de an. Ne-am gândit noi că dacă începem 2025 cu o vacanță, așa o s-o ținem tot anul :)). Ca mărime, Plovdiv este pe locul doi după Sofia (deși din punct de vedere economic, Plovdiv deține supremația), distanța între cele două orașe fiind de 151 km (care se parcurg într-o oră și un pic, pe autostradă). Ca așezare, Plovdiv s-a dezvoltat de-a lungul timpului pe dealurile din jur, în Bulgaria fiind cunoscut ca „orașul celor 7 dealuri”. Orașul nu este doar o putere economică în Bulgaria, ci este un adevărat hub cultural. În anul 1999, Plovdiv a fost gazdă pentru European Cultural Month, un eveniment inițiat de Uniunea Europeană pentru a promova cultura. 20 de ani mai tîrziu, în 2019 orașul a devenit capitală culturală europeană. Din 2016 face parte din UNESCO Global Network of Learning Cities ( o rețea formată din 356 de orașe din 79 de țări care promovează o cultură incluzivă a învățării pentru a spori incluziunea socială, dezvoltarea economică și prosperitatea culturală).

Plovdiv – un oraș bogat în vestigii istorice

De-a lungul timpului, orașul a avut mai multe denumiri, ca urmare a nenumăratelor popoare care au stăpânit așezarea . Cel mai cunoscut nume în antichitate rămâne Philoppolis, orașul fiind fondat în 342 ÎC de regele Philip, tatăl lui Alexandru cel Mare, ca apoi să devină capitala provinciei romane din Tracia și un centru de unde porneau mai multe drumuri către Dunăre, Marea Egee și Marea Neagră. Denumirea slavă a început să apară din secolul IX DC și a avut mai multe variante Papaldiv/n, Plo(v)div, Pladiv, Pladin, Plapdiv, Plovdin. Numele actual de Plovdiv a devenit răspândit după primul Război Mondial.

Revenind la antichitate, din acea perioadă sunt păstrate multe vestigii istorice, care atestă mărimea și importanța orașului de acum aproape 2000 de ani. Cel mai cunoscut și bine conservat este Teatrul Roman. A fost construit în secolul I DC, probabil în timpul împăratului Domițian. Teatrul poate găzdui între 5.000 și 7.000 de spectatori. A fost distrus în secolul V DC, de către Atila. Săpăturile arheologice și lucrările de restaurare s-au desfășurat în perioada 1968-1984. Astăzi Teatrul Roman este funcțional, dotat cu instalații de lumini și găzduiește evenimente muzicale de toate genurile. Mi s-a părut că acustica este excelentă, semn că arhitecții și constructorii acelei vremi își prețuiau meseria. Este situat în orașul vechi și se ajunge pe niște străduțe înguste, pietruite. Pavajul este foarte inegal și destul de colțuros așa încât vă trebuie o încălțăminte supercomodă.

Frumusețea și măreția Teatrului Roman din Plovdiv

Foarte aproape de Teatrul Roman, la nici 10 minute de mers pe jos, se află Nebet Tepe, acolo unde a fost fondat orașul antic. Cele mai vechi așezări de pe Nebet Tepe datează din 4000 î.Hr. Așezarea a fost ocupată mai întâi de traci, apoi extinsă de Filip al II-lea al Macedoniei și de Imperiul Roman, ca apoi să fie administrată de bizantini și mai târziu de turci . Astăzi se mai pot vedea fragmente din zidurile și turnurile orașului, un rezervor de apă cu o capacitate de 350mc și un tunel secret din vremea lui Iustinian((sec VI d.Hr) care duce spre râul Maritsa. Numele Nebet Tepe provine de la cuvintele turcești nevbet (pază) și tepe (deal) . Se spune că garnizoana care păzea orașul era situată pe deal. Nebet Tepe era cunoscut sub un alt nume în antichitate – „Dealul lui Musaeus”, care este asociat cu tracul Musaeus, cel mai talentat discipol al lui Orfeu. În ghidurile turistice despre Plovdiv se menționează că cele mai frumoase apusuri din oraș se văd de pe Nebet Tepe, și vă pot confirma acest lucru.

Nebet Tepe

O mică parte din Stadionul Roman a fost conservată și poate fi vizitată și astăzi, în centrul orașului. A fost construit în sec. II, în timpul împăratului roman Hadrian, după modelul stadionului din Delphi. Dimensiunile erau impresionante : aproximativ 240 de metri lungime și 50 de metri lățime și putea găzdui până la 30.000 de spectatori. Aici erau organizate întreceri de atletism de către Adunarea Generală a provinciei Tracia, și în onoarea acestor jocuri sportive, monetăria regală din Philippopolis a bătut monezi cu chipul împăratului conducător și cu tipurile de evenimente desfășurate pe stadion. Ce se poate vedea azi este o secțiune cu 14 rânduri de scaune (care duce la un restaurant), ce se afla în partea de nord a stadionului . Cea mai mare parte a construcției se află îngropată sub strada principală și sub mai multe clădiri, ca majoritatea vestigiilor antice din oraș.

Stadionul Roman

O altă construcție care atestă gradul de dezvoltare și civilizație al orașului încă de acum 2000 de ani este Forumul Roman. Ridicat în timpul domniei lui Vespasian în secolul I și terminat în secolul al II-lea DC, Forumul Roman avea o suprafata de 11 hectare și era înconjurat de magazine și clădiri publice, fiind nodul central al străzilor orașului antic. Vestigiile sale se află lângă fostul oficiu poștal central(jumătate gol, jumătate închiriat unor firme), o clădire construită pe vremea comuniștilor, ce pare un mastodont monstruos în raport cu zveltele coloane grecești.

Forumul Roman

Basilica Episcopală (Marea Basilică) -bijuterie arhitectonică a creștinismului timpuriu

Un alt obiectiv care merită vizitat dacă ajungeți în Plovdiv este Basilica Episcopală care a fost ridicată în secolul IV AD, fiind considerată cea mai mare biserică din perioada creștinismului timpuriu descoperită în Bulgaria, și una dintre cele mai mari din Balcani. Ruinele sale au fost descoperite la mijlocul anilor 80, odată cu săpăturile pentru un pasaj subteran Cercetările au fost stopate din lipsa fondurilor și reluate în 2014 când s-au investit peste 14 milioane de leva de către municipalitatea din Plovdiv și Fundația America pentru Bulgaria. 7 ani mai târziu, în 2021 a fost inaugurat un muzeu modern, care include ruinele basilicii. Piesele de rezistență ale muzeului sunt mozaicurile imense cu care a fost placată basilica în urmă cu peste 1500 de ani. Vizitatorii au posibilitatea să admire în detaliu toate aceste exponate deoarece peste mozaicuri au fost construite poduri transparente de sticlă (am avut aproape o senzație de imponderabilitate, de suspendare deasupra exponatelor).

În fața muzeului ce adăpostește ruinele basilicii

Podurile de sticlă din interiorul muzeului construite peste mozaicurile descoperite în basilică

Dimensiunile bazilicii sunt extrem de mari pentru perioada în care a fost construită, lungimea totală fiind de 86,30 m, iar lățimea de 38,50 m. Suprafața generoasă dar și bogăția mozaicurilor cu care a fost decorată basilica, a dus la presupunerea că ar fi fost o biserică episcopală (catedrală). În ce privește mozaicurile, care acoperă peste 2000mp, sunt remarcabile creativitatea și minuțiozitatea meșterilor din acea perioadă dar și munca depusă de arheologi și restauratori pentru a reda frumusețea și coloritul păsărilor, florilor sau formelor geometrice. Simbolurile prezente sunt nodurile eterne, vaze care revarsă apa vieții veșnice și păsările, întrupări ale sufletelor evlavioase în creștinismul timpuriu. Cele mai spectaculoase dintre mozaicuri sunt acelea care înfățișează păsările. În urma cercetărilor au fost identificate 20 de specii exotice de păsări, care își au habitatul în Africa. Se presupune că acestea au fost aduse de către romani în vechiul Philippopolis, pentru a servi drept model meșterilor care au realizat mozaicurile.

O mică parte din mozaicurile basilicii

Această megastructură de sticlă ce adăpostește ruinele basilcii și uimitoarele mozaicuri include, ca orice muzeu ultramodern, spații pentru proiecții video și concerte dar și jocuri interactive destinate celor mici.

Plovdiv – un mozaic de culturi și religii

Având o istorie bogată în care și-au lăsat amprenta multe civilizații și fiind situat la confluența multor drumuri de importanță economică și militară, Plovdiv a înmagazinat de-a lungul timpulului numeroase culturi și religii . De aceea există o multitudine de culte reprezentate prin biserici sau moschei, ce pot fi vizitate de turiști. Noi ne-am oprit în treacăt doar la câteva, din lipsă de timp și din dorința de a ajunge în cât mai multe locuri.

Biserica Adormirea Maicii Domnului are o istorie strâns legată de lupta creștinilor bulgari de a câștiga autonomia bisericii ortodoxe în fața stăpânirii otomane. Potrivit surselor istorice, pe locul unde este ridicată azi biserica, a existat un mic lăcaș încă din secolul IX, pe lângă care s-a dezvoltat și o mânăstire. Ambele edificii au fost distruse de stăpânirea otomană. Actuala clădire a fost construită în 1844 ca principală biserică a orașului. În anul 1859, la slujba de Crăciun, episcopul Plovdivului, Paisius, declară public dorința localnicilor ca biserica ortodoxă bulgară să devină autonomă. A fost începutul unei lupte ideologice cu puterea otomană, câștigată în 1870.

Biserica Adormirea Maicii Domnului

Biserica impune prin măreție. Detaliile arhitectonice exterioare imprimă senzația de forță și soliditate, asemănătoare unei cetăți. M-a impresionat fântâna din curte, realizată din marmură albă, sub forma unui păun, ce rezona cu noblețea clădirii. În interior, biserica te uimește prin albul imaculat al pereților, cu chenare negre ce subliniază arcadele și bolțile, și cu picturi în medalioane de mici dimensiuni. Am remarcat vitraliile și motivele decorative florale.

Biserica Adormirea Maicii Domnului

Biserica Ortodoxă Sfinții Constantin și Elena pare ușor ieșită din tiparele arhitecturale, întâlnite la celelalte lăcașe de cult. Din exterior seamănă mai mult cu un mic conac boieresc. Pridvorul este sub forma unui cerdac susținut de mai mulți stâlpi de lemn, iar pictura este dominată de nuanțe de gri și albastru. În interior, se intră direct în naos iar bolta și părțile superioare nu sunt pictate. Scenele biblice sunt zugrăvite pe pereții laterali, în „rame” de diferite dimensiuni ce alternează cu motive florale sau geometrice. Cu excepția altarului, aceleași tonuri de gri petrol și albastru domină și aici.

Biserica Ortodoxă Sfinții Constantin și Elena

Izvoarele istorice menționează că pe locul acestei biserici, în anul 304 împăratul Dioclețian a poruncit să fie decapitați martirii Severian și Memnos, în timpul persecuțiilor împotriva creștinillor. Biserica cu hramul Sfinții Constantin și Elena apare în însemnările de călătorie ale unui teolog german care a vizitat Plovdivul în 1578. La început de secol XIX, când comunitatea creștină se dezvoltă economic, sunt aduși meșteri pentru restaurarea și zugrăvirea bisericii.

Biserica Ortodoxă Sfinții Constantin și Elena

Moscheea Djumaya este considerată printre cele mai vechi din Europa, fiind ridicată în anii 1363–1364 pe locul Catedralei Sveta Petka Tarnovska după cucerirea Plovdivului de către turci. În secolul al XV-lea, în timpul sultanului Murad I, vechea construcție a fost demolată și înlocuită cu clădirea de azi, ce impresionează prin decorațiunile exterioare. Din 1995, Moscheea Djumaya a fost declarată monument cultural de importanță națională. Din păcate, era închisă pentru public, deși cafeneaua din incintă funcționa :)).

Moscheea Djumaya

Clădirile de patrimoniu din orașul vechi

În Plovdiv, orașul vechi este un adevărat muzeu în aer liber. Pe lângă Teatrul Roman și ruinele Nebet Tepe, sunt casele de patrimoniu construite în perioada de renaștere a Bulgariei (secolele XVIII-XIX) care te uimesc prin frumusețea și diversitatea detaliilor arhitecturale . În plus, poziționarea orașului vechi pe dealurile Nebet Tepe, Dzhambaz Tepe și Taksim Tepe, cu străduțe și trotuare înguste, acoperite de piatră cubică (o adevărată provocare pentru turiști) amplifică aerul de retro al zonei. Cu un efort de imaginație, poți să dai timpul înapoi cu două secole în urmă.

Străzile din orașul vechi

Construite la sfârșit de secol XVIII și început de secol XIX, într-o perioadă de prosperitate economică pentru Bulgaria, casele din orașul vechi îmbină în stil eclectic influențe arhitecturale locale, orientale și europene. Cunoscute ca și case tip Tsarigrad, clădirile au o arhitectură asimetrică, cu structură de lemn și zidite pe fundație de piatră. Cele mai multe au fost cumpărate și restaurate de municipalitate, altele sunt locuințe private, hoteluri, restaurante, ateliere sau magazine de suveniruri și antichități.

Case de patrimoniu din centrul vechi

Indiferent de statutul lor, toate aceste case atrag privirea prin balconașele suspendate și îmbrăcate în lemn și prin ferestrele cu obloane, ale căror arcade sunt împodobite cu motive florale.

Casa Kuyumdzhioglu, în prezent Muzeul Regional de Etnografie din Plovdiv

Câteva dintre aceste clădiri sunt deschise publicului larg. Noi am vizitat Casa Klianti, construită la mijlocul secolului XVIII . Deși a avut mai mulți proprietari, numele clădirii vine de la cel care a construit-o, Klianti, proprietarul unei fabrici de produse din lână. Lucrările de restaurare a clădirii au început în 1971, și au parcurs mai multe stadii, finalizându-se în 2017. Din 1995 Casa Klianti a fost declarată monument arhitectural de importanță națională. Interiorul casei este unul aristocratic, cu camere largi, covoare țesute manual și mobilă de epocă. Ceea ce impresionează însă este pictura tavanelor și a pereților fiecărei încăperi, cu motive florale și geometrice, într-un registru cromatic în care predomină tonurile de ocru, verde și gri.

Imagini din Casa Klianti

Din orașul vechi nu lipsesc atelierele meșteșugarilor și magazinele de antichități. La acestea din urmă, în spații realtiv mici sunt înghesuite într-o ordine dezordonată mii de produse de toate felurile și mărimile, provenite din mediul rural sau urban. Principala condiție ca să achiziționezi ceva, înainte de preț care era negociabil, era să ai răbdare să cauți în noianul de obiecte.

Magazin de suveniruri și atelier foto

Magazin de antichități

Case din orașul vechi ce găzduiesc expoziții de artă

În fiecare oraș în care ajungem, ne propunem să vizităm cel puțin o galerie de artă pentru a ne face o imagine despre artiștii autohtoni. În Plovdiv am descoperit două astfel de spații găzduite în casele de patrimoniu din orașul vechi. Clădirea care a aparținut Dr Stoyan Chomakov a fost construită în 1860 în stilul renașterii naționale și a fost ulterior reședința țarului Ferdinand, orfelinat, depozit de tutun și bibliotecă.  Din 1984 găzduiește expoziția permanentă Zlatyu Boyadzhiev, unul dintre cei mai cunoscuți pictori bulgari. Născut în anul 1903, într-o familie de agricultori, Zlatyu Boyadzhiev a urmat inițial cursurile unei școli economice, la dorința tatălui său. Tânărul era pasionat de desen, și-a făcut prieteni în branșă și a absovit Academia de Arte din Sofia. După absolvire se stabilește în Plovdiv, unde desfășoară o intensă activitate artistică.

Casa Dr Stoyan Chomakov ce găzduiește expoziția permanentă Zlatyu Boyadzhiev

Zlatyu Boyadzhiev a imortalizat cu precădere în lucrările sale viața la țară, străzile și atmosfera citadină a Plovdivului . Creația artistului este împărțită în două mari etape, din cauza unui accident vascular pe care acesta l-a suferit la 47 de ani, care i-a paralizat mâna dreaptă. Boala l-a împiedicat o perioadă să mai lucreze, dar sprijinit și încurajat de soția lui Tsena, și-a reluat activitatea, învățând să picteze cu mâna stângă. Prima perioadă de creație a artistului, între 1932 și 1951, a rezonat cu stilurile clasic și neoclasic. Un reper important în creația sa a fost călătoria în Italia din 1939, când a intrat în contact cu arta pre-Renașterii și Renașterii, care i-a influențat modul de a picta . Totodată, în lucrările lui Zlatyu Boyadzhiev se regăsesc și accente din iconografie, expresionism și arta flamandă.

„Triptic” de Z. Boyadzhiev „Dimineață în Brezovo” de Z. Boyadzhiev „Peisaj din Rhodope” de Z. Boyadzhiev

În a doua etapă de creație, când Zlatyu Boyadzhiev a pictat cu mâna stângă, și-a schimbat complet stilul. Cea mai evidentă transformare este paleta cromatică folosită. Dacă în prima sa perioadă s-a concentrat pe combinații complexe de culori, când a continuat să picteze cu mâna stângă a folosit în mare parte nuanțe calde și strălucitoare. De la pictura clasică, a început să folosească linii întrerupte și stratificări de vopsea, lucrările sale având accente din impresionism și pictura naivă. Criticii de artă au apreciat că arta lui Zlatyu Boyadzhiev a fost mai apropiată de cea a lui Van Gogh.

„Autoportret” de Z. Boyadzhiev „Babel” de Z. Boyadzhiev „Orbul” de Z. Boyadzhiev

Una dintre lucrările care mi-a rămas „pe retină” este Porcarul. Chipul bărbatului care domină pictura seamănă izbitor de mult cu Milo, un trubadur al orașului care își făcea veacul în centrul orașului, abordând trecătorii (în special femeile) și recitându-le poezii. În memoria lui, pe strada unde era văzut frecvent, a fost instalată o statuie de bronz, care îl imortalizează. Milo era un apropiat al pictorului, dovadă și fotografia existentă în expoziția permanentă. Am întrebat reprezentantul muzeului dacă există vreo legătură între Milo și pictura lui Zlatyu Boyadzhiev, și mi-a confirmat presupunerea.

„Porcarul” de Zlatyu Boyadzhiev Zlatyu Boyadzhiev și Milo Statuia lui Milo din centrul orașului

Galeria de Artă municipală este găzduită de Casa Skobelev. Clădirea a fost construită în 1860, de Kostadin Kaftandzhiyata, un om cu stare din Stara Zagora. Casa poartă denumirea de Skobelev, după mama generalului cu același nume, care a locuit aici după eliberarea Bulgariei, și este considerată o eroină pentru sprijinul acordat victimelor bulgare în timpul Revoltei din aprilie 1876 și Războiului de Eliberare din 1878. Din 2003, în casa Skobelev funcționează o galerie de artă care găzduiește o expoziție permanentă, în care sunt expuse 47 de lucrări semnate de Georgi Bozhilov. Intitulată Slona (Elefantul), expoziția a fost vernisată pe 13.06.2003, în ziua în care artistul bulgar ar fi împlinit 63 de ani.

Casa Skobelev, ce găzduiește expoziția Georgi Bozhilov

Absolvent, în 1959, al Academiei Naționale de Arte din Sofia cu specializarea „pictură decorativă și monumentală”, Georgi Bozhilov este considerat unul dintre cei mai străluciți artiști plastici ai generației 60 . Dealtfel împreună cu mai mulți colegi de breaslă a format așa-numita „Școala Plovdiv a anilor 60”. A lucrat în principal pictură de șevalet, portrete, peisaje și compoziții figurative. De asemenea, a realizat câteva lucrări aplicative monumentale pentru instituțiile din Plovdiv. Este printre promotorii artei abstracte în Bulgaria. De-a lungul vieții, a deschis peste 25 de expoziții personale în Bulgaria și în străinătate.

„Compoziție din Plovdiv” de G.Bozhilov „Portretul actriței Katya Paskaleva” de G.Bozhilov

„O zi fierbinte de iulie” de G.Bozhilov „Clown” de G.Bozhilov „Peisaj” de G.Bozhilov

Despre restaurante și viața orașului

Plovdiv este un oraș cosmopolit prin excelență. Nu numai prin multitudinea grupurilor de turiști pe care îi vezi în oraș sau prin numărul mare de muzee și galerii de artă, ci și prin modul cum sunt aranjate vitrinele restaurantelor și magazinelor și cum sunt decorate acestea în interior. Fațadele celor mai multe restaurante și magazine din zonă spuneau o poveste prin desen sau decor. Pe această temă o să vă povestească mai multe Cristi în articolul lui. Eu doar inserez niște poze pentru a vă face o imagine.

imagini din Kapana – zonă pietonală cu restaurante și magazine

imagini din Kapana – zonă pietonală cu restaurante și magazine

vitrina unui magazin de tricotaje

La capitolul mâncare, bulgarii știu să onoreze masa . Au mâncare tradițională excelentă, în care carnea și legumele se bat pentru supremație. În prima seară la Plovdiv am cinat la restaurantul Rahat Tepe, despre care citisem și ne fusese recomandat. Este situat în orașul vechi, foarte aproape de ruinele Nebet Tepe. Drumul până acolo nu a fost prea plăcut, deoarece am urcat pe niște străduțe întunecoase și acoperite cu o piatră inegală și colțuroasă. A meritat tot efortul deoarece am avut parte de un adevărat festin culinar : tigaie picantă cu mix de pui și porc asezonată cu legume coapte, salată grecească și lipie cu brînză. Ca băutură am ales berea lor artizanală, foarte ușoară si aromată.

Nazdrave (noroc) de la Plovdiv

Bunătățile de la Rahat Tepe

Pentru micul dejun de a doua zi am ales un local micuț, specializat pe breakfast, unde se servesc preparate tradiționale reinterpretate . Este vorba de așa numitele mekitsa -gogoși pe care bulgarii le acoperă cu brânză moale sau gem și le consumă cu iaurt sau lapte bătut. Aici aveai la dispoziție mai multe variante, de la felurite variante de brânză și cașacaval până la mezeluri. Le-am însoțit cu un ceai cald și cu un capuccino cremos.

Mekitsa cu brânzeturi, mezeluri și gem însoțite cu un ceai cald și cu un capuccino cremos.

Seara am mers în cartierul Kapana, să mâncăm. Este o zonă centrală plină de magazine și de restaurante, excelentă pentru promenadă deoarece este pietonală. Am cinat la un restaurant cu etaj, la o fereastră cu mușcate unde pervazul fusese transformat în masă. În Kapana, deși sunt multe restaurante, localurile sunt foarte mici și au mese în special afară, iar în interior se folosește orice spațiu pentru clienți. Am mîncat o excelentă supă de dovleac cu bucăți de brînză feta, o salată cu baby spanac, avocado, ridichi roșii, migdale, alune, ou poșat și dressing dulce acrișor iar ca fel principal paste carbonara cu bacon perfect gătit și parmegiano din belșug.

vedere de la fereastra restaurantului salată cu baby spanac și ou poșat paste carbonara

Am lăsat la urmă desertul pe care l-am savurat două seri la rând în ciocolateria Complimenti, decorată într-un stil sweet retro . În prima seară ne-am delectat cu niște bomboane de ciocolată artizanală însoțite de ciocolată caldă. Ne-am reîntors în a doua seară unde am savurat 2 felii de tort, diferite ca gust și cromatică : prima cu blat de cacao și cremă de ciocolată și praline iar a doua cu blat cu zmeură și cremă de ciocolată albă cu mascarpone. Însoțite, evident, de două cupe de ciocolată caldă.

Bomboane de ciocolată artizanală, tort cu cremă de ciocolată și praline și cu blat cu zmeură și cremă de ciocolată albă cu mascarpone

Au fost două zile pline în Plovdiv, în care am „mirosit” orașul dar nici pe departe nu am reușit să vedem tot ce poate să ofere. Trebuie să știți că este o destinație de vizitat în orice anotimp, datorită multitudinii de obiective culturale, istorice și religioase. Deși economic este cel mai dezvoltat oraș din Bulgaria, Plovdiv nu este deloc un oraș scump pentru turiști. Noi am găsit cazare în centrul orașului, la 5 minute de Hotel Ramada, cu 150 de lei/noapte. În România ar fi fost practic imposibil să găsim un asemenea preț în centrul unui oraș. În ce privește prețurile la restaurante acestea sunt comparabile cu cele din România, poate ușor mai coborâte. Cred că v-am dat suficiente motive să vă conving că Plovdiv este orașul perfect pentru un city break.

Să fiți sănătoși și voioși și să aveți parte de vacanțe minunate !

Diana Nedelcu

2 Thoughts on “Plovdiv – orașul perfect pentru un city break”

  • Esti un ghid avertizat, fin si generos in descriptii si analize subtile, oferindu ne un exceptional voiaj in acest oras necunoscut de mine pana acum….dar care ma atrage gratie acestei minunate visite etimologica, istorica, architecturala, culturala….superb.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *