Un american la Paris deschide la Craiova un drum care, sper, să fie cât mai lung și să „circule ” pe el cât mai mulți iubitori de film : cel al cinematecii. Ideea îi aparține bloggerului Iulian Fira și la ea a cuplat excelent Inspire Cinema Mercur , care a găzduit proiecția. Iulian ne povestise, mie și lui Cristi, despre planul lui, cu ceva timp înainte. Sincer, nu prea îi dădeam mari șanse de reușită deoarece nu credeam că, într-o seară friguroasă de decembrie, craiovenii vor pleca din confortul de acasă, pentru un film care acum nu mai este în top: Un american la Paris. Ce bine îmi pare că m-am înșelat deoarece, cu excepția primelor două rânduri, sala a fost plină ochi.

Iulian nu a fost doar inițiatorul proiectului, ci și un adevărat amfitrion al serii. Ne-a introdus cumva în atmosfera epocii (anii 50 ai secolului trecut), dând detalii despre principalii artizani ai filmului și relatând unele întâmplări din „bucătăria” acestei producții cinematografice pe care sigur, mulți nu le știau. Poveștile au fost atât de savuroase că, aproape am simțit nevoia unei cafele bune și a unei farfurioare de dulceață aromată, trăsnaie pe care Iulian chiar a luat-o în serios :)) .

În studenție, la București, am fost pasionată de filmele vechi și filmele de artă, având abonament la Cinematecă. Pasiunea mi-a rămas, ba chiar mi-a fost amplificată cu timpul, dar la Craiova mi-a lipsit mirajul sălii de cinematecă și un povestitor care să ne introducă în atmosfera unor astfel de filme. Așa că, această primă proiecție cu „Un american la Paris” am înscris-o în seria de bucurii de Crăciun. Trebuie să mai fac un exercițiu de sinceritate și să recunosc că alegerea acestei pelicule nu m-a încântat din prima . Filmul nu-l văzusem niciodată integral, ci doar câteva secvențe fugitiv, la tv. Trăiam cu impresia că este un musicall însiropat, cu declarații focoase ale protagoniștilor și scene mult prea încărcate de decoruri și dansatori. A existat un totuși care m-a făcut să-mi cumpăr bilet și bine am făcut, pentru că filmul este o bijuterie, din toate punctele de vedere. Este cu adevărat un musicall, pentru că scenele de muzică și dans predomină, dar acestea sunt dozate cu multe momente de umor, cele mai multe sarcastice, peste care se suprapune imaginea boemei Parisului din anii 50 și evident, obișnuita poveste de dragoste cu nelipsitele încurcături și înflorituri.

Filmul are o carte de vizită impresionantă. Pe lângă afișul susținut de genialul actor și dansator Gene Kelly și muzica magnifică a lui George Gershwin, Un american la Paris are un palmares demn de invidiat : 6 premii și alte 2 nominalizări Oscar, un premiu și alte 2 nominalizări Globul de Aur, o nominalizare BAFTA. Favoritul meu în această peliculă, despre care nu știam mai nimic până la vizionarea filmului, este însă Oscar Levant, interpretul unuia dintre rolurile secundare. Citind despre el am aflat că a fost pianist, compozitor, dirijor, realizator de show-uri radio și tv, actor. În viața reală era cunoscut pentru glumele sale acide iar personajul din film, care excelează în umor negru, se pare că i-a venit mânușă din acest punct de vedere.

Ca musicall, filmul m-a cucerit prin partea de final, în care decorurile scenelor au ca punct de plecare și sunt inspirate din operele unor mari pictori, și ei îndrăgostiți de Paris. Deși lungă ca întindere (cred că are peste un sfert de oră), această parte a filmului este o combinație perfectă între muzica minunată a lui Gershwin și ingeniozitatea realizatorilor filmului de a transgresa povestea în decorul unor picturi celebre. Scena mea preferată a fost cea inspirată de creația lui Toulouse Lautrec.

După vizionarea filmului, mi-am dat seama că un musicall văzut pe marele ecran te face să te simți acolo, parte din poveste, din trăirile și dansul artiștilor și pleci încărcat cu toată energia și bucuria lor. Următoarea întâlnire cu Cinemateca va fi în ianuarie iar Iulian Fira și Inspire Cinema ne lansează o nouă provocare din seria „oldies but goldies”: Pisica pe acoperișul fierbinte. Nu-i așa că sună tentant și că veți fi în sală ? Până atunci,

Să fiți sănătoși și fericiți și să bucurați de cât mai multe filme bune !

Diana Nedelcu