Bătrânul Will este prezent din nou la Craiova, printr-una din cele mai tulburătoare creații ale sale – Richard al III-lea. Spectacolul a fost montat pentru ediția din acest an a Festivalului Shakespeare, dar spațiul neconvențional ales, Valletta Towers și furtunile de mai, au redus atunci numărul de reprezentații. Ca urmare, va fi aproape o premieră, la final de octombrie, pe scena mare a Naționalului craiovean, locul atâtor fabuloase reprezentații în ultimele trei decenii (reperul de timp este strict legat de vizionările la care am fost eu) .
Pentru că nu am reușit să ajung în primăvară la premieră, aștept cu nerăbdare spectacolul de la Național. În principal, din două motive, care cred că sunt la fel de importante. Pentru că în rolul lui Richard al III-lea, regizorul László Bocsárdi l-a ales pe Sorin Leoveanu, despre care a declarat că este actorul lui favorit. Suntem pe aceeași lungime de undă, cum s-ar spune, pentru că după Ilie Gheorghe (care a plecat prea repede de pe scenă), Sorin Leoveanu mi se pare cel mai talentat și profund actor pe care l-am văzut jucând la Naționalul craiovean. Și am încercat să nu pierd nici un spectacol cu el . L-am văzut în spectacolul de debut „Așa este (dacă vi se pare)” de Luigi Pirandello, regizat de un mare maestru, Vlad Mugur, în 1999, la Craiova. A realizat o partitură uimitoare la numai 27 ani, în „Hamlet” , la Teatrul Național din Cluj (2001), în regia aceluiași Vlad Mugur, spectacol pe care am avut șansa să-l văd la Craiova grație Festivalului Shakespeare. L-am aplaudat la scenă deschisă când a realizat rolul lui Caligula, în spectacolul cu același nume regizat tot de László Bocsárdi în 2011 la Craiova ( spectacol pentru care Lászlo Bocsárdi a primit Premiul UNITER pentru cea mai bună regie iar Sorin Leoveanu – Premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal). Înainte de pandemie l-am revăzut pe Sorin Leoveanu în „Radio”, jucând rolul unui realizator de talkshow, într-un tulburător spectacol despre alienările secolului XXI. Acum i s-a încredințat rolul principal din Richard al III-lea, care se anunță un spectacol eveniment.
Cel de-al doilea motiv pentru care aștept Richard al III-lea este extraordinara forță a acestui text. Pentru mine este una dintre cele mai complete creații shakespeariene, fiind totodată actuală pentru orice timp sau spațiu, extrem de ofertantă pentru regizor și actori și extraordinar de expresivă pentru spectatori, prin jocurile de cuvinte și metaforele din text. De-a lungul timpului am avut șansa să văd multe reprezentații cu Richard al III-lea, datorită Festivalului Shakespeare (unul din motivele pentru care am un respect nemărginit pentru domnul Emil Boroghină). Cel care îmi stăruie și acum pe retină și în suflet este spectacolul Teatrului Schaubühne din Berlin, în regia lui Thomas Ostermeier, prezentat în 2016 la Craiova, care a spart pur și simplu toate tiparele. Acum a venit timpul ca trupa craioveană să iese la rampă cu Richard al III-lea.
După cum spuneam la început, spectacolul este regizat de László Bocsárdi, aflat la a cincea colaborare cu Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova. Din montările precedente, două dintre ele mi s-au părut de referință, și nu nu numai mie, ci și celor care au avut șansa să le vizioneze dar și oamenilor de teatru, prin premiile obținute . Este vorba de Caligula, despre care am menționat anterior și Avarul cu excepționalul Ilie Gheorghe în rolul lui Harpagon, rol care i-a adus în 2005 Premiul Uniter pentru cel mai bun actor în rol principal . Din declarațiile premergătoare premierei, László Bocsárdi exploatează modernitatea și actualitatea textului. Richard al III-lea, a trăit și a domnit în Anglia în secolul al XV-lea, dar câte clone i-au moștenit principiile și le vor duce mai departe?
„Într-o lume care nu mai poate fi interpretată din punct de vedere moral, o creatură gânditoare se decide să devină “un ticălos”. Să fim însă sinceri: prin luarea acestei decizii el manifestă o libertate extraordinară, care ne amețește, pentru că a adeverit speranța noastră că omul e capabil de orice, e atotputernic. Suntem cu toții vinovați și în același timp nevinovați. Ce decizie putem să luăm în această situație? Richard este un ticălos până în măduva oaselor, deci este singurul om cu adevărat modern.„
László Bocsárdi
Din imaginile publicate de Teatrul Național în social media, costumele și scenografia sunt foarte provocatoare și susțin actualitatea textului, regizorul apelând totodată la video și la light design.
Richard al III-lea
de William Shakespeare
Traducerea și dramaturgia: Crista Bilciu
- Regia: László Bocsárdi
- Decorul: József Bartha
- Costumele: Zsuzsanna Kiss
- Coregrafia: Noemi Bézsan
- Muzica: Magor Bocsárdi
- Video: András Rancz
- Light design: Bányai Tamás
Cu: Sorin Leoveanu, Dan Rădulescu, Vlad Udrescu, Iulia Colan, Cosmin Rădescu, Adrian Andone, Mirela Cioabă, Theodora Bălan, Raluca Păun, Iulia Lazăr, Angel Rababoc, Petri Ștefănescu, Dragoș Măceșanu, Marian Politic, Ștefan Cepoi, Nicolae Vicol și Ovidiu Cârstea, Robert Vladu, Mihai Alexandru Purcaru, Elena Ianichi, Roxana Mutu, Irina Danciu, Ioana Andone, Andreea Boldeanu, Claudia Dinu, Gloria Mihail, Mircea Mogoșeanu, Andrei Stanciu.
Pe 29 octombrie începe drumul lui Richard al III-lea pe scena craioveană și de ce nu, oriunde în lume. Sorin Leoveanu este Richard al III-lea, dar reciproca ar putea fi valabilă pentru oricare din noi? Ca să nu fiu acuzată cumva de rea credință (doar vorbim de un personaj ce poate fi folosit ca sinonim pentru ticălos, nu-i așa ?), câți dintre noi au curajul să-și pună această întrebare și să răspundă sincer la ea ?
Să fiți sănătoși și fericiți și cât se poate de sinceri cu cei din jurul vostru !
Diana Nedelcu