Am descoperit această întâmplare fericită, Tabăra de Folk Calafat, în urmă cu 6-7 ani, când am realizat că weekend-urile de vară de la Plenița le pot înfrumuseța și mai mult cu momente de muzică și poezie (Plenița este la 40 și un pic de kilometri de Calafat) . Și de atunci, am încercat în fiecare august să dăm o fugă pe malul Dunării, pentru a fi părtași la concertele din tabără. Și ce prefață mai frumoasă putea fi la o seară de folk decât o baie în Dunăre, într-un asfințit de soare auriu-purpuriu ?

Tabăra de Folk Calafat – puțină istorie

Tabăra de Folk Calafat este un adevărat fenomen muzical și o să explic imediat de ce . În primul rând pentru că se desfășoară pe perioada mai multor zile (anul acesta durează aproape 2 săptămâni) și are un asemenea format încât încurajează creația, tinerele talente, legăturile între oameni . Nu există nici pe departe atmosfera aceea de festival-concurs în care artiștii să fie tensionați de posibilele hotărâri ale juriului sau mai mult, de așa zisele jocuri de culise în favoarea lui X sau Y.

La fel de important este că acest fenomen muzical durează de 25 de ani și a reunit de-a lungul timpului, în orașul de pe malul Dunării, TOATE numele importante ale folkului românesc . Inițiatorul/organizatorul/creatorul acestui eveniment este Dan Vană, el însuși solist și compozitor de muzică folk. Inițial, l-am cunoscut pe Dan Vană, în împrejurări care nu au avut legătura cu muzica. L-am perceput ca pe un artist, sensibil și mai mult neînțeles de oamenii obișnuiți. Sincer, nu am crezut că a putut și că poate să aibă în continuare tenacitatea și forța de a organiza un eveniment de o asemenea amploare, care a transformat Calafatul într-una dintre cele mai dorite destinații naționale ale iubitorilor de muzică folk

„Prima ediție a fost în 1996 și a fost un an în care nu s-a ținut, în 1998. În primii 2 ani  festivalul a fost finanțat printr-un proiect al Direcției Județene de Tineret și Sport Dolj.În 1996 muzica folk era aproape inexistentă în spațiul cultural românesc. Existau doar câteva  festivaluri : “Floare de ger” de la Calafat, “Chitara de argint” de la Reghin și “Om bun” de la București, evenimente care țineau maxim 3 zile. În restul anului, la radio și televiziune, omul cu chitara nu se auzea, pentru că altele erau interesele showbizului de atunci. Pentru a scoate acest gen de muzică din conul de umbră nemeritat în care se afla, am încercat să găsesc o soluție împreună cu membrii juriului festivalului  “Floare de ger” de la Calafat: Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Victor Socaciu și Adrian Ivanițchi. Mi-am adus aminte de taberele science fiction organizate de Dan Merișca la Calafat, scriitor și animator sf, patronul spiritual al acestei tabere folk. Mi-a venit ideea de a organiza o tabără de folk, o adunare a breslei, în care oamenii să fie degajați,  fără emoția concursului. Și prima întâlnire de acest gen a fost în 1996. Din 2000 și apoi din 2010 tabăra și-a schimbat formatul. Încă de la debut, la tabără au participat foarte mulți tineri. În primul an, procentul acestora a fost de 80 % (elevi de liceu, studenți). Cererea era atât de mare încât mii de tineri voiau să vină în tabăra de la Calafat . Dar noi nu eram tabără pentru copiii care iubeau chitara și acest gen de muzică. Și atunci, din 2000,  am impus o regulă, că pot participa la acest eveniment, pe cheltuiala organizatorilor, tinerii care obținuseră premii importante la festivalurile de profil. Și am oferit 10 locuri. Din 2011 am mărit nr de locuri la 20.Așadar, tinerii care doresc să participe trebuie să ne trimită un CV în care să specifice premiile obținute în ultimul an. Deasemenea un tânăr recomandat de un artist consacrat, este primit în tabără”

Dan Vană

Dan Vană

La Tabăra de Folk Calafat artiștii nu au primit niciodată onorariu

Sună foarte ciudat, nu-i așa ? Și dacă vă mai spun că nu se decontează nici transportul, și că în ultimii 2 ani artiștii și-au plătit cazarea și masa, pare chiar science fiction . Dar cu toate acestea poeții și creatorii de muzică folk au continuat să vină la Calafat. Pentru spiritul și emulația create aici și tot ce a însemnat acest spațiu pentru numele importante ale genului sau pentru tinerii care au venit în tabără ca aspiranți și peste ani au continuat să revină ca artiști consacrați. Am avut bucuria să îl ascult în concert pe Cristian Buică, unul din greii genului, care a mărturisit cu emoție publicului că nu absentat nici un an din tabără. De altfel, el este și autorul Imnului Taberei, din care am surprins un fragment, dar pe care merită să îl căutați pentru a-l asculta integral.

Imnul Taberei Folk interpretat de Cristian Buică- filmare neprofesioanală cu telefonul mobil

Sigur, nu mi se pare un titlu de glorie faptul că în 25 de ani de desfășurare, la niciuna dintre ediții nu s-au găsit bani pentru a răsplăti momentele de emoție și bucurie create de artiști. Din contră, mă încearcă un sentiment de revoltă că în toți acești ani nu am învățat să prețuim și să valorizăm oamenii de cultură și să îî poziționăm acolo unde le este locul. Este mai mult decât regretabil că și la această a 25-a ediție nu s-au găsit fonduri pentru a susține Tabăra de Folk, și cu toate acestea fenomenul muzical de care vorbeam, este în plină desfășurare și continuă să bucure în fiecare seară atâția oameni.

o parte din publicul de la concertele Taberei Folk

Nimeni nu a făcut o analiză asupra impactului acestui festival asupra orașului. De ani de zile, în timpul festivalului, locurile la hoteluri sunt ocupate, iar cererile de cazare sunt mult peste ce este disponibil. Există mulți calafateni, care pe perioada festivalului, își găzduiesc prieteni din țară și străinătate, care vin special pentru acest eveniment. În următoarele zile o așteptăm pe Mirela Potopea care vine din Londra să-și lanseze albumul la Calafat. De ce consilierii locali nu iau în serios acest eveniment ? Vânare de vânt, cum spune Bob Dylan.

Dan Vană

Mi-aș fi dorit să stau cel puțin 2 zile la Calafat pentru a fi mai aproape de atmosfera Taberei de Folk. Dar nu am găsit locuri de cazare. Și aici nu mai este vorba de încurajarea culturii. Ci de faptul că se poate face turism din aceste eveniment și administrația orașului și localnicii ar avea numai de câștigat. Cum se întâmplă în multe locuri din țară . Și este mare PĂCAT că un asemenea fenomen muzical se susține mai mult din dorința artiștilor decât din sprijinul comunității.

Cristian Buică , Dan Vană, Daria Boghean, Claudiu Benga, Silvia Ceche, Dianna Porca, Sergiu Pârvulescu și Rosen Paskulov pe scena Taberei de Folk

Anul acesta Tabăra de Folk are ca deviză „Asta-i muzica ce-mi place !” și reunește peste 80 de participanți : soliști consacrați, tineri aspiranți, poeți, artiști din Bulgaria, Serbia și Republica Moldova, critici muzicali și de artă și organizatori de festivaluri, jurnaliști. În seara în care am fost prezentă la Calafat m-am bucurat și am fredonat alături de ceilalți spectatori din public. Erau persoane care știau aproape toate versurile cântecelor și am fost uimită de câți iubitori are acest gen de muzică. Omul cu chitara lui continuă să creeze multă emoție și magie .

Să fiți sănătoși și fericiți și să încurajați oamenii valoroși de lângă voi !

Diana Nedelcu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *