În august, luna vacanțelor, a evadărilor din cotidian și de la serviciu, când nici iarba nu mai crește, m-am hotărât să îmi fac blog. Dacă stau să mă gândesc, ideea îmi dădea târcoale de ceva vreme, dar, din lipsă de timp și din acea dulce comoditate amestecată cu lene (în care îmi place atât de mult să mă complac, când am un răgaz ) am tot amânat punerea ei în practică.

Sigur, sfera scrisului nu îmi era străină: peste 15 ani trăiți în presă (de multe ori și 12-14 ore pe zi, șapte zile din șapte) și-au pus amprenta asupra mea și chiar dacă am virat spre un domeniu în care uneori hârțogăria bate creativitatea, am continuat să fiu interesată de ce se întâmplă în jurul meu, să urmăresc oamenii care au ceva de spus și lasă ceva în urma lor, evenimentele care produc emoție și bucurie, întâmplările care apar și continuă să uimească prin ineditul lor.

În plus sau mai degrabă în primul rând, am avut șansa unei ÎNTÂLNIRI, care s-a împlinit într-o poveste de iubire luuuungă și frumoasă care sper să se înscrie în ciclul “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” . Cu cine credeți ? E și greu de ghicit persoana care apare în aproape toate gândurile, fotografiile, cuvintele mele. Întâlnirea cu Cristi și cu tooate poveștile lui minunate, scrise sau nescrise, m-a apropiat și mai mult de această lume a cuvintelor (vă închipuiți că am fost uneori criticul lui vehement în cazul în care anumite paragrafe nu îmi plăceau, bătălii din care am ieșit învingătoare sau nu) dar mi-a și indus un sentiment de responsabilitate în ce privește misiunea de a mânui cuvintele  și ideile și  de a le lansa către ceilalți .

Ca să n-o mai lungesc, având în trecut și prezent atâtea întâmplări legate de scris și continuând să mă interesez de ce e în jurul meu,  în acest august topit de o caniculă ce nu se mai dă plecată, m-am învitejit să lansez BLOGUL MEU pe care l-am intitulat Blognotes de opinie, călătorii și alte finețuri . Îmi doresc să am timp să scriu despre tot ce mă impresionează în mod plăcut (am un fel sau filosofie de a fi în care încerc să evit evenimentele urâte sau conflictuale – nu știu dacă e bine, dar e prea complicat să mai schimb ceva ).

Voi scrie în special despre călătorii, indiferent că vor fi la 10 sau la sute de kilometri, deoarece m-au fascinat întotdeauna locurile noi și poveștile lor.

Voi scrie despre oamenii din universul meu sau pe care îi voi cunoaște. Am mulți prieteni, care sunt oameni fantastici și care fac lucruri uimitoare, despre care vreau să vă povestesc.

Voi scrie despre evenimentele la care voi participa și care vor aduce un plus de cunoaștere, bucurie, fericire pentru cei din jur.

Voi scrie despre experiențe și întâmplări, inedite pe care le-am trăit sau de care am auzit.

Voi scrie.

Diana Nedelcu