La mijloc de aprilie am revăzut Sinaia. Poate cel mai frumos oraș de vilegiatură din România. Are același aer aristocrat imprimat de clădirile somptuoase, multe dintre ele în paragină, date spre închiriere sau vânzare, dar care păstrează încă frumusețea detaliilor arhitectonice de sfîrșit de secol XIX. Cu acest prilej am reușit să vizităm bijuteria arhitectonică din Parcul „Dimitrie Ghica” – Casino Sinaia. Am fost cu adevărat norocoși deoarece clădirea este rezervată în mare parte a anului pentru evenimente private și conferințe și rămâne prea puțin deschisă pentru vizitare. Norocul ne-a fost dublat de persoana care ne-a ghidat – tânără, informată și pasionată de istorie. Ne-a spus atâtea lucruri despre fiecare colțișor al clădirii ce mi-au deschis multe sertare ascunse din istoria secolului XX. M-am gândit să le repovestesc aici, în ideea de a vă provoca să vizitați Casino Sinaia.

intrarea principală de la Casino Sinaia,

Casino Sinaia a fost construit pe amplasamentul fostei vile a familiei Ghica, distrusă de un incendiu. La vremea respectivă au existat zvonuri, inclusiv în presă, că nu a fost un incident ci un scenariu pus la cale de Dimitrie Ghica (om politic, prim-ministru al României, preşedinte al Senatului şi al Adunării Deputaţilor), pentru a încasa banii din asigurări. Unul dintre argumente este faptul că moștenitorii acestuia s-au numărat printre viitorii acționari ai casinoului . Clădirea a fost ridicată în decurs de 9 luni.  Lucrările au început în decembrie 1911 și a fost inaugurat  în iulie 1912 . Construcția a fost finalizată într-o perioadă atât de scurtă de timp, deoarece în timpul verii familia regală se muta la Sinaia și nu trebuia să fie deranjată de praful și zgomotul șantierului. Interioarele au fost amenajate în interval de o lună de zile iar la lucrările casinoului au participat 800 de oameni. Planurile au fost realizate de arhitectul Petre Antonescu. Clădirea a fost construită în stil eclectic, un stil la modă în epoca respectivă, cum este de altfel și Palatul Jean Mihail.

Sala de spectacole – construită de arhitect cu acoperiș de sticlă și blindată cu cortină antiglonț de Ceaușescu

Casino Sinaia a fost inaugurat pe 21 iulie 1912 în prezența membrilor casei regale, regele Carol I și regina Elisabeta și a prim ministrului Titu Maiorescu, cu un spectacol conceput de dramaturgul Alexandru Davilla și un concert susținut de inegalabilul George Enescu. După concert, a fost organizat un foc de artificii, care a putut fi văzut și din sala de spectacole, deoarece aceasta fusese proiectată cu un acoperiș de sticlă. Acum, sticla este acoperită cu un material protector închis la culoare, pentru a nu fi deteriorată.

În această clădire, casinoul a funcționat până în 1947, când a fost interzis de legile sovietice. După abdicarea regeului Mihai, este rechiziționat de comuniști și transformat pe rând în bibliotecă, casă a sindicatelor, palat al pionierilor. Primele modificări în sala de spectacole au fost dispuse de Ana Pauker, din al cărei ordin au fost distruse lojele unde au stat membrii casei regale la inaugurare. Au fost eliminate astfel orice referiri la casa regală. Actuala sala de spectacole nu mai are aproape nimic din decorațiile inițiale, doar câteva dintre stucaturi se mai păstrează.

detalii cu stucaturile din sala de spectacole

În perioada comunistă în acest spațiu aveau loc ședințe ale nomenclaturii de partid. În proiectul inițial sala avea o capacitate de 200 de locuri dar, la inițiativa soților Ceaușescu, a fost integrat architectonic un balcon, cu încă 100 de locuri, la fiecare scaun fiind amplasat un difuzor pentru o acustică mai bună și o măsuță rabatabilă pentru notițe.

imagini generale din sala de spectacole

Un element inedit din sală este cortina anti-glonț care a fost cerută expres de Nicolae Ceaușescu pentru că, după cum se spune, i s-ar fi prezis că va muri împușcat. Acesta, deși era ateu, era un om extrem de superstițios și  consulta, frecvent, ghicitoare. După ce i s-a prezis că va muri împușcat, a dat ordine ca fiecare locuință de protocol, și în mod special sălile de ședințe, să fie protejate anti-glonț. Cortina de la Casino Sinaia a fost realizată la atelierele Grivița și înainte de a fi instalată, a fost testată de unii dintre cei mai buni 15 pușcași care au tras simultan în același loc, pentru a-i verifica rezistența. . Tot ce se află în prezent în sala de spectacole a fost reamenajat la indicațiile și solicitările exprese ale lui Nicolae și Elenei Ceaușescu, cei care și-au făcut din Casino Sinaia o locuință de protocol.

Casino Sinaia – locul ruinării unor milionari ai Europei, supranumit și „Casa Diavolului”

Casino Sinaia a fost proiectat și construit alături de Hotelul Palace (unde erau cazați jucătorii), la comanda „Societății Sinaia”. Printre acționari se regăseau Eforia Spitalelor Civile, Primăria Sinaia, baronii francezi de Marcay – Edmond, Edgar și Iv, care dețineau acțiuni la cazinourile din Monte Carlo si Nisa, dar și Gheorghe Grigore Cantacuzino – Nababul  și Nicolae Lahovary, politicieni și mari latifundiari, precum și un oarecare investitor belgian Gheude si H. Genvre-fiul.

După inaugurarea casinoului, a fost inițiată de către investitori o campanie de promovare în presa europeană, pentru a fi atrași marii bogătași ai Europei. De altfel, prin gara Sinaia, trecea Orient Expres, trenul de lux cu care călătorea protipendada de pe continent. Deși Orient Expres avea stații de obicei în orașele mari, la Sinaia oprea special pentru cei care doreau să joace la Casinou. În plus, sâmbăta și duminica, pe ruta București Sinaia, circula pentru toți pasionații de jocuri de noroc „trenul de plăcere”. Acesta ajungea în Sinaia cu puțin timp inainte de deschiderea Casino-ului. La început de secol XX, Casino Sinaia devenise un adevărat  “magnet al jocurilor de noroc” găzduind, în zilele când era deschis, câte 600-800 de persoane .

Pentru compania și distracția jucătorilor, în fiecare vineri seară erau aduse  cu un accelerat special, din faimosul cartier bucureștean  Crucea de Piatră dame de duzină și dame de lux. Rolul lor era acela de a-i întâmpina pe jucători și în funcție de nivelul financiar al acestora, îi conduceau la mesele de joc unde se miza pe sume mai mari sau mai mici de bani . Ele trebuiau să se asigure  că jucătorii rămân la masă cât mai mult timp. Dacă aceștia se ridicau pentru a face consumație de la restaurant sau cafenea, rolul lor era să-i aducă în timpul cel mai scurt la masa de joc. Dacă un jucător voia să renunțe pentru că pierduse foarte mulți bani, era convins de către damele de companie, că poate nu a avut noroc la ruletă,  să încerce la jocurile de cărți.  Jucătorii trebuiau să-și lase toți banii la casinou iar prostituatele din Crucea de Piatră aveau rolul lor în această dramă

S-a vorbit foarte mult de tragediile din epoca Casinoului, pentru că aici s-au pierdut extrem de mulți bani și oameni cu averi fabuloase au fost ruinați. La două zile de la inaugurare, gemenii francezi Loebel și-au jucat aici întreaga avere de aproximativ 2 milioane de franci francezi, după care s-au sinucis. Acest gest suicidal a fost urmat la mică distanță de timp și de alții bogătași, care își pierdeau toată averea și alegeau să se sinucidă după ce erau ruinați la casinou. Circula o poveste în epocă, conform căreia se înființase o patrulă, care dimineața pe la ora 5 făcea rondul prin parcul din jurul cazinoului ca să strângă cadavrele celor care se sinuciseseră sau care muriseră la ruletă rusească.  

Ca urmare, Casino Sinaia ajunsese să fie supranumit în presa vremii drept Casa Diavolului și, din această cauză, Carol I a dat ordin să fie închis, deoarece considera că imaginea României are de suferit. Regele își menționează nemulțumirea și în corespondența cu sora lui, Printesa Maria de Flandra, că la noul casinou „din păcate se joacă mult prea mult”. Cel care a reușit să-l convingă să nu se întâmple asta a fost Nicolae Lahovary, pe atunci membru al guvernului, care i-a promis regelui că 80% din încasările din casinou vor fi donate Eforiei Spitalelor. Se spune că de fapt doar 8% din bani au fost trimiși către Eforia Spitalelor, iar după aceea acționarii au decis să facă donații către văduvele și orfanii de război și să cumpere realmente toată presa, iar din momentul acela nu s-au mai scris articole negative despre ce se întâmpla la Casino Sinaia.

Cele mai frumoase săli – povești din epoca de glorie a Casinoului și din perioada ceaușistă

La început de secol XX, în plină perioadă de glorie a casinoului, jucătorii erau întâmpinați de damele de companie în foaier. Deasupra  foaierului, la etaj, există un balcon de unde se zăresc ușile a trei încăperi. Acestea erau destinate  persoanelor foarte bogate care  jucau pe sume enorme. Aici era locul unde venea singurul jucător care nu pierdea niciodată, Carol al II-lea, care îi avea ca parteneri la jocul de pocker pe industriașii Max Auschnitt sau Nicolae Malaxa, și de fiecare dată câștiga. Un jucător fervent al casinoului era marele bogătaș craiovean, Jean Mihail, în al cărui palat funcționează azi Muzeul de Artă din Craiova. De la balcon erau supevegheați participanții și crupierii în timpul jocurilor. Conform regulamentului crupierilor le era interzis să primească bacșișuri. Totuși ei aveau mici ”buzunare” secrete sau unele sertare amplasate sub mesele de joc, unde, cei care câștigau sume mari le strecurau discret câteva bancnote.

imagini cu foaierul și balconul casinoului

Cele trei încăperi care se văd la balcon au dimensiuni diferite. Cea mai mare era situată în mijloc și se numea Cabinetul Verde, aici fiind amplasate două rulete unde se mizau sume mari de bani. După 1970, când clădirea a devenit casă de protocol pentru soții Ceaușescu, încăperea era supranumită „cabinetul nr.1” pentru că era biroul lui Nicolae Ceaușescu. Celelalte două încăperi, aflate în părți opuse, erau ocupate de Elena Ceaușescu ( „cabinetul nr.2” ) iar cealaltă, de Mihai Pacepa, consilierul personal al lui Nicolae Ceaușescu și adjunct DIE (Direcția de Informații Externe a Securității).

Sala Oglinzilor – impresionantă prin mărime și frumusețe

Din foaier se  intră în Sala Oglinzilor, impresionantă prin mărime, fiind și cea mai mare sală din casinou. La inaugurare, sala avea oglinzi venețiene și candelabre cu sticlă de Murano și cristal venețian. Aici au fost amplasate 13 mese de ruletă,  iar în perioada de maximă prosperitate a casinoului numărul acestora a crescut la 20. Arcadele care acum sunt deschise erau acoperite înainte cu uși capitonate, care dădeau în cafeterie.

Sala Oglinzilor- imagine generală

În perioada comunistă, la dispoziția  Elenei Ceaușescu, au fost scoase și sparte toate  candelabrele și oglinzile venețiene, fiind considerate un simbol al decadenței. Au fost înlocuite cu actualele candelabre din sticlă de Medias, și oglinzi de producție românească. Podeaua a fost acoperită cu marmură de Rușchița și marmură de Câmpulung, materiale care au fost folosite și la realizarea Casei Poporului, ordinul fiind dat de Nicolae Ceaușescu. Singurele ornamente originale care se mai păstrează în această sală sunt stucaturile care reprezintă capul zeiței Fortuna, iar jos sunt reprezentate capul de leu și două cornuri ale abundenței.

imagini din Sala Oglinzilor

Se spune că în momentul în care cornul abundenței este reprezentat în număr impar, este semn de bogăție și de prosperitate, iar în momentul în care este reprezentat în număr par, aduce ghinion pentru cei care intră în clădirea respectivă și este semn de pierdere a banilor.  Cum scopul casinoului era ca jucătorii să lase  cât mai mulți bani la mesele de joc, se presupune că  numărul ornamentelor  a fost gândit special ca să aducă ghinion celor care intrau în casinou.

detaliu cu stucaturi reprezentând două cornuri ale abundenței

Sala Baccara – la început de secol se organizau jocuri de cărți iar în anii 70 găzduia petrecerile aniversare ale soților Ceaușescu

În Sala Baccara, după cum îi spune și numele, aveau loc jocurile de cărți (Black Jack, Poker şi Baccara), spre deosebire de Sala Oglinzilor, unde se juca la ruletă . Din aceste săli se intra într-un separeu  unde avea loc cel mai periculos și cel mai sinistru joc, ruleta rusească.

În această sală există trei lustre impresionante făcute la comanda Elenei Ceaușescu, din cristal românesc (semicristal de Mediaș). Tot la comanda soților Ceaușescu, a fost instalat un nou sistem de încălzire,  cu calorifere de mari dimensiuni, deoarece Nicolae Ceaușescu era diabetic și îi plăcea foarte tare căldura. Se spune că în miezul iernii, în aceste săli de mari dimensiuni, temperatura era de 27 de grade.

imagini generale din Sala Baccara

Inițial sala se mai numai și sala celor 13 uși, pentru că în locul actualelor ferestre existau uși care dădeau din Sala de Bacara direct în grădina Casinoului. Ele au fost înlocuite cu actualele ferestre tot la ordinul lui Nicolae Ceaușescu și sub fiecare fereastră a fost instalat câte un calorifer. În acest spațiu Elena și Nicolae Ceaușescu își organizau zilele de naștere sau alte evenimente protocolare. Soții Ceaușescu erau născuți amândoi în ianuarie, și erau iubitori de flori. Ei îi plăceau trandafirii iar lui lalelele și cum în România nu se găseau flori iarna, erau aduse prin gospodăria de partid: trandafirii din Bulgaria și  lalelele din Olanda.

Salonul cu Struguri – de la restaurant la salon de ceai

Din Sala Baccara se trece în Salonul cu Struguri care deasemenea comunică cu Sala Oglinzilor. Această încăpere  și-a luat numele de la stucaturile în formă de struguri care fac trimitere la Bacchus, zeul vinului. Sala respectivă, cu dimensiuni reduse în raport cu celelalte două,  găzduia restaurantul Casinoului.  Mesele erau înalte, fără scaune, iar mijlocul sălii era ocupat de orchestră. Restaurantul fusese altfel gândit încât jucătorii să nu-și petreacă prea mult timp aici, ci în sălile de joc. Aici a cântat Maria Tănase și Gică Petrescu, aflat la începutul carierei. Se spune despre acesta din urmă că una dintre doamnele din alta societate care câștigase o sumă importantă de bani la ruletă, i-a oferit o parte din ei tînărului cântăreț. Cu acești bani Gică Petrescu și-ar fi luat o mașină, iar povestea a fost sursă de inspirație pentru melodia  “Vitezomanul Gica și-a luat mașină mică “.

imagini și detalii din Salonul cu Struguri

În perioada comunistă, Salonul cu Struguri a fost, transformat de Elena Ceaușescu în salonul de ceai, pentru că, după ce a fost în vizită la Regina Elisabeta a Marii Britanii, a văzut că Regina ieșea în balcon și își saluta supușii, apoi se retrăgea într-un salon unde servea ceaiul. Și atunci a decis să facă și ea la fel. În fața Salonului cu Struguri există un mic balconaș care dă în stradă și securitatea avea ordin ca acolo să adune oameni pe care ea să-i salute,  după care, imitând-o pe regină, se retrăgea în salon și servea ceaiul. 

Hotelul Palace – hotelul satelit al Casinoului

În aceeași perioadă cu Casino Sinaia, a fost construit  Hotelul Palace, ca un hotel satelit al acestuia, legătură care s-a păstrat și azi, deși cele două clădiri sunt administrate de societăți diferite. Din faza de proiect și construcție, între hotel și casino a fost prevăzut un tunel de 70 de metri, care acum nu mai este vizitabil, dar este iluminat și ventilat natural. Era locul pe unde clienții care jucau la Casino Sinaia puteau să ajungă în camere fără să fie văzuți, pentru că discreția era una dintre condițiile esențiale ale celor bogați care veneau să joace în această locație.

Hotelul Palace din Sinaia

Casino Sinaia – azi, centru internațional de evenimente

După 90, Cazinoul a fost administrat de mai multe instituții, printre care și Ministerul Culturii. După un amplu proces de restaurare, în 2013 a fost redeschis publicului, la un secol de inaugurare . Acum este administrat de RAAPPS și pe perioada verii există șanse foarte mici pentru a fi vizitat, deoarece este centru internațional de evenimente și găzduiește congrese, conferințe și alte evenimente private.

Ce mi s-a părut ciudat este că toată mobila adusă de familia Ceaușescu la casino, nu mai există. Ea s-a pierdut de-a lungul trecerii de la o instituție la alta. Nu există nici documente și nici informații în acest sens. Se mai păstrează, în palierul secundar, cabinetul mobilat al Elenei Ceaușescu, unde pot fi admirate mai multe galeuri originale. Tot în aceeași zonă a clădirii se află Cabinetul Regina Maria, Sala Ferdinand şi Sala Carol I, unde sunt organizate expoziţii de pictură și „Cafeneaua Regală” unde sortimentele de cafea sau băuturi au nume, cum altfel, de jocuri de noroc.

Cabinetul Elenei Ceaușescu

Sălile de expoziții de la palierul secundar al Casinoului

Dacă ajungeți în Sinaia și nu ați vizitat Casinoul, rezervați-vă timp pentru asta. Este o clădire cu o noblețe aparte, care închide între zidurile ei poveștile unor mari bogătași, pasionați de jocurile de noroc, ce-și riscau toată averea pe o carte sau un număr dar și ale soților Ceaușescu, care disprețuiau aristocrații dar le copiau confortul și obiceiurile luxoase.

PS: fotografiile sunt făcute de Cristi, căreia îi sunt recunoscătoare, în special pentru companie :)) .

Diana Nedelcu