Cam așa s-ar putea rezuma, într-un limbaj neaoș oltenesc, strădania noastră de ani buni de a ajunge la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. În fiecare an, unul sau mai multe motive (că eram prea ocupați cu joburile, că eram înainte de Sfântul Salariu, că aveam alte treburi urgente sau trebuia să participăm la alte evenimente, că pur și simplu uitam în ce perioadă se desfășura, etc ) ne împiedicau să ajungem ACOLO.

Anul acesta, printr-un miracol, au pierit toate obstacolele menționate mai sus și ne-am văzut visul cu ochii. Aș putea să mai adaug că ne-am adus aminte doar cu o săptămână înainte că “Frate, începe Festivalul hai acum !” și bineînțeles, pentru debutul evenimentului, nu am mai găsit bilete la spectacolele pe care ne-am fi dorit să le vedem, cum a fost Faust de pildă, la care ne chinuim să ajungem de când s-a pus în scenă.

În sfârșit, am ajuns în prima zi a Festivalului, mai în amurg, în centrul Sibiului, dornici să vedem și să ascultăm cât se poate de multe. Sigur nu ne-a ieșit din prima, pentru că, până ne-am “dezmeticit” și am găsit spațiile unde se desfășurau spectacolele în aer liber, ne-a luat ceva timp. Nu ne-am plictisit însă pentru că Sibiul în festival este el în sine un spectacol și toată agitația străzii ne-a captat atenția între destinații.

Să vă povestesc câte ceva despre ce am văzut/simțit/întâlnit într-un weekend la FITS. Sigur, am optat pentru anumite evenimente, pentru că programul a fost și este încă atât de dens, încât nimeni nu cred că se poate lăuda că a văzut absolut tot.

Dans &Acrobație

The Black Blues Brothers (5 tipi, cu adevărat negri abanos) au susținut în Piața Haberman un spectacol de nici 30 minute, intitulat ACROBAȚII LA SUPERLATIV. Contrar titlului, show-ul lor nu a fost doar de acrobație, ci a avut poveste, o recuzită retro și un colaj muzical alcătuit din piese celebre,cu foarte multe note de blues și jazz. Să nu uit momentele de umor, nu puține, spre deliciul publicului venit “cu cățel, cu purcel” (a se citi copii și căței de toate vârstele și dimensiunile) în număr foarte mare.

La polul opus a fost spectacolul companiei Frantics Dance intitulat “Tărâmul ascuns”, premiat la 2 concursuri de profil din New York și Berlin. De această dată muzica a fost una “spațială”, cu inserții electronice, care ducea spectatorul în altă dimensiune. De altfel și mișcările celor 3 dansatori, lente și atent construite, amintind de “mișcarea în reluare” îmbrăcau  perfect această muzică.

Din sinopsisul spectacolului, publicat în caietul program, “Producția „Tărâmul ascuns” („Last Space”) abordează direct cele mai profunde povești ale creatorului, în mijlocul unui flux constant de evenimente”. Sincer, spectacolul nu m-a “prins”, nu mi-a transmis emoție, spre deosebire de primul, care deși realizat după o rețetă clasică, a reușit să mă facă să aplaud la scenă deschisă.

Entertainment

Am preferat să folosesc un termen din limba engleză pentru a descrie reprezentațiile de stradă care produc o atmosferă de voioșie și bună dispoziție, greu de descris în cuvinte. Show-urile au fost gândite să se desfășoare în mișcare pe toată Pietonala Nicolae Bălcescu care are câteva zeci de metri. Imaginați-vă că toți acești artiști care își fac numerele în mișcare “trag” după ei foarte mulți spectatori, mari și mici, care merg în ritmul lor, bat din palme, fredonează, dansează, pe scurt, trăiesc clipa.

Fanfara din Liov și Grupul de majorete Feyeriya din Ucraina au oferit un astfel de spectacol de virtuozitate muzicală și dans. O mulțime de tineri, băieți și fete (cred că erau peste 20) îmbrăcați în niște costume colorate și cu multe buzunare ce semănau mai mult cu o ținută de ranger, au cântat și dansat în același timp, piese celebre în ritm de fanfară, făcând un show de zile mari. Atracția grupului au fost însă majoretele, obligatoriu drăguțe, zâmbitoare și cu ruj roșu pe buze.

          Show-ul serii,  care a captat atenția publicului de pe pietonală dar în special  al celor mici, a  fost cel al acrobaților de la compania Jumping Robots, intitulat sugestiv, Roboții săltăreți. Costumele, săbiile luminoase și multicolore, mișcările, acrobațiile, au animat toată strada. Sincer, noi l-am văzut din întâmplare fiind în drum spre alt spectacol, dar a fost o infuzie de energie pentru tot restul serii.

Întâlnirea cu Dan Perjovschi și periplul prin alte expoziții

Programul FITS include foarte multe expoziții, cu tematici diverse, deschise în spații mai mult sau mai puțin neconvenționale. Din ultima categorie face parte expoziția semnată de Dan Perjovschi, realizată exact așa cum ne-a obișnuit, pe un zid (mai precis pe zidul de lângă Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu). Expoziția face parte din “Ziarul Orizontal”, un proiect de artă în spațiul public inițiat în 2010. Cei care îi cunosc creațiile știu că zidul de la Sibiu nu este un act artistic singular pentru Dan Perjovschi, el lăsându-și “amprenta” pe multe din zidurile lumii.

Cred că  desenele lui Dan Perjovschi le-am văzut pentru prima oară în Revista 22, și m-a uimit forța mesajelor pe care reușește să le transmită combinând desene și cuvinte, ambele în forme cât se poate de simple, nesofisticate. De atunci am urmărit și am citit tot ce îmi ieșea în cale despre arta lui. Realizați că prima expoziție pe lista de vizitat a fost asta, iar surpriza a fost cu atât mai mare cu cât l-am găsit pe Dan Perjovschi “la zid”. Cu îndrăzneala noastră de foști jurnaliști l-am întrebat de vorbă și așa cum ne-am așteptat a fost simplu, deschis, inteligent și cu mult umor (negru, evident) .

 Ne-a spus că se apucă să deseneze zidul, în fiecare an, odată cu debutul festivalului și continuă tot anul până la ediția următoare. Inițial își face notițe pe un carnețel (cu coperți negre,puțin zdrențuit) după care le transpune pe zid.

Anul trecut zidul a fost negru și a desenat cu alb, anul acesta le-a inversat. Nu are sens să vorbesc despre desene pentru că fotografiile de mai jos vor spune mai multe .

O altă expoziție de neratat a fost cea intitulată “Desene în spatele scenei. Sturmer-Purcărete”, cu schițe și desene semnate de cei 2 “grei ai scenei”, găzduită de Centrul de Informare Turistică al Primăriei Sibiu (mă întreb cum Sibiul poate avea un spațiu larg și luminos pentru informare turistică iar Craiova, ce și-a dorit să devină capitală culturală europeană și care gazduiește atâtea evenimente, reușeste să aibă doar un punct de informare, a se citi chioșc, despre atracțiile zonei – intrebarea este retorică evident și cred că va rămâne mult timp fără răspuns).

Revenind la simeze, a fost o surpriză pentru mine să descopăr o altă valență artistică a lui Silviu Purcărete: cea de de excelent desenator și grafician. Dacă la Helmuth Sturmer, mă așteptam ca schițele sale de scenografie să fie adevărate opere de artă, m-a impresionat acuratețea și forța detaliului la Silviu Purcărete. Sigur, desenele sale au corespondență în spectacolele și personajele sale, pentru că fețele și trupurile sunt distorsionate și caricaturizate.

Închei periplul prin expoziții cu SALONUL INTERJUDEȚEAN DE ARTE VIZUALE AL FILIALEI UAP SIBIU 2021, deschis în două locații : Muzeul Bruckental și Galeria UAP Sibiu. Este lăudabil efortul organizatorilor de a găzdui la festival o amplă paletă a lucrărilor artiștilor din Sibiu și din Suceava, Deva, Alba Iulia și București în două spații ultracentrale din oraș.

Pe lângă expoziția colectivă a artiștilor din cele 5 orașe, galeria Arta din Sibiu mai găzduia și lucrările lui Ion Tămîian, sibian din Șelimbăr. Pe artist îl descoperisem cu ceva timp la o  galerie din Brașov și m-au impresionat atunci lucrările sale, realizate din sticlă, bronz, argint sau combinații din aceste materiale, prin delicatețea și precizia formelor dar și prin minuțiozitatea detaliilor (cei care lucrează cu aceste materiale știu ce presupune tehnologia prelucrării lor)   Fotografiile pe care le las mai jos vă vor convinge și dacă mai vreți, vizitați și site-ul lui.

MUZICĂ, BUFONERIE, VIRTUOZITATE

Acestea au fost principalele ingrediente ale spectacolulului ARII PE NOTE … COMICE !, prezentat pe una dintre scenele în aer liber, de către Trio Trioche format din Nicanor Cancellieri (actor și flautist), Irene Geninatti Chiolero (actriță și soprană), Franca Pampaloni (actriță și pianistă).

 A fost un spectacol saaavuros,în care cei trei protagoniști treceau cu nonșalanță de la interpretarea unor fragmente cunoscute din opere sau piese celebre, la momente de bufonerie, în care gagurile veneau în cascadă. Bineînțeles că fost cooptat și publicul în spectacol, care a răspuns cu brio, cântând și fredonând alături de ei. Un mare bravo !

PRINȚESA DE CARTIER

Acesta a fost titlul singurului spectacol pe care am reușit să îl vedem în sală. Cu un mare noroc aș spune, deoarece am identificat de dimineață sala unde se juca și am făcut rezervări. Altfel riscam să rămânem la ușă, ca alte câteva zeci de persoane,  pentru ca sala era foarte mică (Cristi a numărat 60 de scaune și au mai pus câteva taburete ).

 Spectacolul este foarte proaspăt și la propriu și la figurat, având premiera în mai anul acesta. Jucat de actorii moldoveni de la Teatrul Național Satiricus „Ion Luca Caragiale” din Chișinău, intriga piesei este centrată pe drama a trei tineri, stigmatizați de sărăcia și mediocritatea în care trăiesc, dornici să-și găsească fericirea, fiecare în felul său.

Trupa a fost formată în majoritate din tineri iar Alexandrina Grecu, interpreta rolului principal Tanika, a fost cu adevărat “prințesă”, dominând scena și având o forță artistică de admirat, care a ridicat sala în picioare la final. De notat textul foarte bun al lui Andrei Ivanov, care a avut poveste și a ținut în priză publicul până la sfârșit.

Probabil pentru o rețetă de succes autorul a folosit și foarte multe cuvinte, altădată considerate vulgare, acum deja asimilate și tolerate de majoritate (am remarcat cuvântul “pizdeț” despre care am aflat că e în mare vogă și în rândul hipsterimii din Chișinău și care ar fi echivalent cu “mișto”, “cool” sau “marfă” )

Cireașa de pe tort

Pentru mine “cireașa de pe tort ” în weekendul de la Sibiu a fost VISUL LUI DON QUIJOTE, un spectacol reprezentat pe scena din Piața Mare de către Grupo Puja!, o trupă de actori acrobați din Spania. O să pun aici câteva clipuri filmate de Cristi cu telefonul, care nu surprind nici pe departe mirajul și suspansul creat de această trupă pentru sutele de oameni aflați atunci în piață.

Să vă spun că pentru acest spectacol a fost instalată în piață o macara cu un braț care ajungea până în vârful Turnului cu Ceas iar cei 9 “magnifici” (atâția erau în trupă) au folosit o jumătate de sferă care se transforma în cal, corabie, creatură fantastică, etc, pentru a se ridica în aer pe acordurile unor piese instrumentale, cu inflexiuni spectrale, piese interpretate live pe scenă.

Mai adaug că cel care îl interpreta pe don Quijote era slab, avea părul lung și barbă, exact ca în toate reprezentările cunoscute iar Sancho Panza era un tip chel, puțin îndesat, trecut de a doua tinerețe la care nu te-ai fi așteptat să facă acrobații în aer și bungee-jumping la peste 20 de metri înălțime. Spectacolul a avut poveste și a creat o emoție greu de descris pentru cei prezenți. Chapeau bas !

Noi și strada

Trebuie să vă mai spun la final câteva cuvinte despre atmosfera de pe stradă în timp de festival. Sincer, nu am mai văzut atâta lume de pe vremea când mă duceam pe litoralul românesc. Dar aici, toți merg și respiră în voie, sunt veseli și zâmbitori, stau la coadă liniștiți, indiferent că este la spectacol sau la porumb fiert.

 Am văzut cele mai multe tonete de înghețată pe metru pătrat și cele mai multe sortimente de înghețată (culmea, nu am gustat niciunul), am văzut mirese și mașini decapotabile în ton cu evenimentul, am mîncat la terase diferite unde chelnerii sunt amabili, zimbitori și se descurcă cel puțin în engleză și germană.

Să mai adaug că m-am bucurat de două mic dejunuri minunate, unul dintre ele chiar cu muzică de pian, am admirat zeci de porticuri, uși sculptate, aranjamente florale, obiecte vintage, etc. M-AM BUCURAT, NE-AM BUCURAT, pentru că am fost ÎMPREUNĂ.

Cu CRISTI, evident și obligatoriu.

Și așa ca de final, un foc de artificii, care de fapt a deschis prima seară de festival.

FITS nu s-a încheiat . Mai aveți timp să ajungeți. Nu veți regreta nici măcar un minut. Las aici linkul care vă duce la programul evenimentelor.

Diana Nedelcu