Anul acesta am ales Cipru pentru vacanța de vară . Nu mai vizitasem insula până acum și am găsit o ofertă decentă de preț ( pentru două persoane, 7 nopți + călătoria cu avionul – undeva peste 750 euro), este adevărat la început de sezon (ultima săptămână din luna iunie). A fost din nou o alegere inspirată, deoarece am avut o vacanță minunată în care am avut parte de mult soare, experiențe culturale noi și mâncare absolut delicioasă.

Pyla – stațiunea satelit de lângă Larnaca

Pyla este stațiunea unde am fost cazați. Hotelul l-am ales (pe lângă preț, care a primat) în funcție de distanța de plajă și de stația de autobuz. Ne-am rezervat „huitjourul” la Hotel Lysithea, și mai bine de așa nu se putea. Autobuzul de la aeroport (care oprea și în centrul orașului) avea stație chiar în fața hotelului iar peste drum de cazare, la nici cinci minute de mers, era plaja. Cazarea a fost impecabilă: camera spațioasă, cu mobilier nou și foarte curată. Deși am rezervat un hotel de 2 stele, în realitate arăta mai bine decât în prezentarea de pe site. Bonus a fost piscina care ne-a asigurat seara târziu, baia de relaxare, înainte de culcare.

un selfie de la balconul hotelului, înainte de baia în piscină

Câteva cuvinte despre plajă. Ca toate plajele pe care le-am vizitat în Cipru, Pyla are plaje cu nisip, din ce în ce mai fin, odată cu intrarea în mare. Mediterana, de un albastru liniștitor, este în zona insulei destul de sărată încât și un înotător novice ca mine se simte în siguranță. În plus, intrarea în apă este foarte lină și trebuie să parcurgi o distanță bunicică pentru a putea să înoți. Pentru familiile cu copii mici, aceste plaje sunt ideale, deoarece riscul producerii unor incidente, este aproape inexistent. La început de sezon, în Pyla sunt puțini turiști așa că de fiecare dată când am stat aici, am prins fără probleme umbrelă și șezlonguri, chiar pe buza mării (prețul era de 7,5 euro pentru o umbrelă cu măsuță și două șezlonguri, preț universal la toate plajele vizitate în acea perioadă)

Plaja din Pyla

Deși avea spațiu de restaurant, hotelul în care eram cazați nu avea servicii de masă (spre finalul șederii noastre, au început să ofere mic dejun). Așa că, am dat o raită pe la tavernele din jur. Brunch-ul (ora la care luam noi prima masă era apropiată de obicei de prânz :)) ) îl serveam la o terasă pe plajă. Aici am băut un cappuccino delicios (nu mai băusem demult unul atât de bun, cu pudră de cacao presărată peste crema de cafea), însoțit de niște porții consistente de mâncare, cu bacon și brânzeturi la grill sau omleta și sandvișuri cu cartofi prăjiți, toate asortate cu legume.

În Cipru, la toate tavernele/restaurantele unde am mâncat, porțiile sunt uriașe și includ garnitură, salată sau legume, sosuri și pâine (nu pot să nu fac diferența cu restaurantele din România unde plătești separat pâinea, muștarul, legumele, etc). În prima seară, neștiind regula, am comandat fiecare un meniu complet alcătuit dintr-o salată, un fel principal, o bere la draft și desert. Ne-am gândit că nu va fi multă mâncare având în vedere prețul (16,5 euro/meniu). Ni s-a adus în schimb o salată grecească(interpretată în stil cipriot), ca fel principal frigărui însoțite de brânză feta, cartofi prăjiți, legume și pită, iar ca desert prăjitură cu un fel de cremă bezea și înghețată cu sos de caramel. Cu toată foamea noastră de început de vacanță și cu toate că arătau deosebit de apetisant iar la gust erau la fel, nu am reușit nici eu, nici Cristi să ne terminăm porțiile.

Meniul de la Taverna La Mama”s

Larnaca -principala poartă aeriană din Cipru

Deși este al treilea oraș ca mărime din Cipru, după Nicosia și Limassol, Larnaca este principala poartă aeriană a țării. Orașul este unul cochet cu o promenadă care se întinde pe câtiva kilometri, intitulată Finikoudes, ca și plaja care o mărginește. Ca turist, pe lângă nelipsitele întîlniri cu Mediterana, ai posibilitatea să-ți variezi programul de vacanță. Cel mai însemnat edificiu al orașului, încărcat deopotrivă de istorie și religie este fără îndoială Biserica Sfântul Lazăr, construită în secolul al IX-lea, pentru a adăposti mormântul lui Lazăr din Betania.

Se spune că Lazăr, cel înviat de Isus, a fugit în Cipru de frica iudeilor și avea să fie rânduit ca episcop de Kition (vechiul nume al orașului Larnaca) de către Sfântul Pavel.În anul 890 au fost descoperite Sfintele sale Moaşte, iar în anul 901 acestea au fost mutate la Constantinopol de către împăratul Leon al VI-lea, care a poruncit ca pe locul mormântului din Larnaca să fie înălțată o biserică .

Potrivit legendelor locului, impresionat de credința localnicilor, împăratul le-a lăsat creştinilor ciprioţi, cinstitul cap şi o parte din moaştele Sfântului Lazăr. În anul 1589, în timpul ocupației otomane, biserica a fost răscumpărată de la turci. De atunci şi până în anul 1759, lăcașul a fost împărţit de către ortodocşi şi romano-catolici. Interiorul bisericii a fost avariat în mare măsură de un incendiu izbucnit în anul 1970 . Doi ani mai târziu au început lucrările de renovare și sub altar au fost descoperite o parte din moaştele Sfântului Lazăr ce se află astăzi în biserică spre închinare.

Biserica Sfântului Lazăr a fost construită din piatră și este impresionantă prin dimensiuni: 31,5 metri înălţime şi 14,5 metri lăţime. Are un pridvor cu portal deschis unde s-au păstrat inscripţii în limbile greacă, latină şi franceză. În interior iconostasul a fost realizat din lemn, în stil baroc, și ulterior restaurat. În biserică se păstrează două icoane ale Sfântului Lazăr și o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Vizitatorii pot coborî sub altar unde se află sarcofagul în care a fost îngropat Sfântul Lazăr cel înviat de Hristos. Un lăcaș de cult masiv, auster, încărcat de istorie și povești biblice. Sfântul Lazăr este considerat ocrotitorul orașului Larnaca. În fiecare an, cu opt zile înainte de sărbătorile pascale, se organizează o procesiune în oraș în care sunt purtate icoanele și racla Sfântului Lazăr, în amintirea minunii făcute de Isus.

Clădirea care străjuiește promenada este Fortul (Castelul) Larnaca ce datează din secolul XII, fiind construit de bizantini și ulterior ocupat de otomani. Sub administrație britanică a fost închisoare iar odată cu independența Ciprului a devenit muzeu. În comparație cu Fortul din Heraklion (Creta) pe care l-am vizitat anul trecut, cel din Larnaca este de dimensiuni mai mici. În curtea interioară este amenajat un spațiu pentru spectacole în aer liber ce poate găzdui 200 de persoane .

Încăperile fortului găzduiesc un număr redus de exponate, în majoritate fotografii ale bisericilor și icoanelor din creștinismul timpuriu. Sunt expuse deasemenea obiecte de ceramică și uz casnic din sec XIV-XV. Prin formă și cromatică, farfuriile din lut mi s-au părut foarte asemănătoare cu ceramica românească.

Fortul impresionează însă prin grosimea și robustețea zidurilor. La nivelul superior sunt expuse tunurile folosite odată pentru apărarea cetății. Azi este unul din cele mai frumoase locuri din Larnaca, de unde se poate admira marea și zona de promenadă a orașului.

Lângă Fort se află Moscheea Kebir Buyuk. Se presupune că este prima moschee otomană din Cipru, inițial fiind o biserică catolică de secol XIII – XIV. În interior păstrează cromatica de albastru turcoaz, specifică moscheelor, dar este deosebit de simplă, fără decorațiuni. L-am întrebat pe cel care ne-a îndrumat câți musulmani frecventează moschea și a vrut să știe de ce îi pun această întrebare. Mi-a zis totuși să mă întorc vinerea și o să văd moscheea neîncăpătoare. Am plecat de acolo cu sentimentul că scânteile conflictului greco-turc, nu s-au stins.

Galeria de Artă Municipală este găzduită de fostele depozite care au aparținut Vămii din Larnaca și este situată în Piața Europa. Depozitele în număr de cinci au fost ridicate la sfârșit de secol XIX și au fost construite din piatră, în stil colonial. Din 1996, spațiul a fost destinat artei. Pentru turiști, este o adevărată oază de răcoare față de arșita de afară. Clădirea este deopotrivă masivă și cochetă. Nu poți să nu remarci frumusețea detaliilor de la uși, acoperiș și ancadramentele de la bolți.

Sunt expuse în majoritate picturi realizate de artiști ciprioți din secolul XX, de la litografii, portrete la peisaje și pictură naivă. Temele sunt diferite dar predomină lucrările ce imortalizează viața țăranilor ciprioți și cele cu mesaj politic, avînd ca punct de plecare conflictul greco-turc din 1974 .

Telemachos Kanthos – Decembrie 63 Costas Economou – Încercare Costas Economou- Cădere

Hambis Tsangaris – Nunta (general și detalii)

Yiannis Pelekanou- Pețitoarea Yiannis Pelekanos – Mireasa Nikos Theodorou – Dansul cuțitelor

An de an, din vacanțele noastre de vară, nu au lipsit ieșirile în larg cu barca. În Larnaca există portul turistic unde o mulțime de ambarcațiuni stau la dispoziția turiștilor cu oferte variate de relaxare. Noi am ales o plimbare cu barca pe Mediterana, la vremea amiezii, când cerul și apa păreau oglinzi paralele. O senzație de evadare în albastru, cu o sumedenie de avioane ce survolau deasupra noastră, pregătindu-se de aterizare. Sigur, nu am ratat baia din larg, unde te simți cu adevărat un punct într-o mare de apă.

Închei capitolul Larnaca cu latura gastronomică a orașului. Strada ce însoțește esplanada, ca de altfel întreaga zonă centrală este înțesată de restaurante, unele cu un design aparte, al căror meniu este dominat de mâncarea grecească . Totuși nu lipsesc preparatele de inspirație indiană, chinezească sau britanică .

Servirea a fost foarte rapidă, deși mesele erau în majoritate ocupate, personalul extrem de amabil iar toate dish-urile comandate arătau apetisant și aveau un gust pe măsură. Vă las câteva fotografii care vorbesc de la sine.

brunch- sandwich cu ou și straturi succesive de prosciuto și cașcavaluri susshi cu wasabi și sos de soia cu susan

scoici cu vin alb și verdețuri și sardine cu pită proaspătă coaste de berbecuț în baiț de mirodenii, sos de iaurt cu lamâie și usturoi

Excluzând deserturile oferite de restaurante din partea casei, în vacanțele de vară ne axăm pe curele de înghețată :)). La Larnaca am descoperit un loc cu înghețată bazată pe iaurt în care puteai să adaugi ce topinguri/fructe /crunchuri doreai. Noi am ales înghețată de ciocolată (cum altfel), cu toping de ciocolată neagră și cireșe amarena, peste care am presărat semințe de rodie, combinație care a fost atât de oau, încât ne-am reântors în această locație ori de câte ori am fost în Larnaca.

Limassol – un oraș modern, cosmopolit

Cum suntem niște călători prin excelență, pentru a ajunge în cât mai multe locuri, am închiriat o mașină. În Cipru, transportul interurban este foarte bine pus la punct dar pierdeam prea mult timp dacă circulam cu autobuzele. Fiind o fostă colonie britanică, pe insulă se circulă pe partea stângă (sunt și panouri mari de avertizare în acest sens) iar pentru Cristi a fost o adevărată provocare ca șofer, fiind prima experiență de acest gen. Cu toate astea, mașinile de închiriat au plăcuțele de înmatriculare colorate în roșu, astfel încât localnicii să fie mai indulgenți cu turiștii. Limassol este a doua localitate ca mărime după capitala Nicosia, cu aproape 200.000 de locuitori (de patru ori mai mare decât Larnaca). Este un oraș cu o alură modernă, cu multe clădiri cu arhitectură futuristă, ce tronează pe marile artere dar și un oraș cosmopolit unde muncesc sau vin ca turiști oameni din întreaga lume. Pe stradă este un mix de fizionomii și accente ale diverselor limbi, care pe mine m-a fascinat.

Prima destinație a fost la Castelul Limassol (Lemesos, în limbajul localnicilor). Și această construcție are o istorie multiseculară, având de-a lungul timpului mai multe destinații. Inițial a fost biserică din vremea creștinismului timpuriu, apoi bizantină, după care lăcaș gotic (arhitectura arcadelor încă se păstrează la subsolul castelului).

Construcția a trecut apoi la genovezi și venețieni, având rol de apărare. Distrus în mare parte de un cutremur, castelul a fost fortificat de otomani. Ca și în Larnaca, sub administrație britanică a fost transformat în închisoare iar din anii 50 funcționează ca muzeu. În interior sunt expuse multe pietre funerare, a căror complexitate în simboluri și mărime creștea în epocă proporțional cu funcția și averea defunctului. Pot fi admirate deasemenea obiecte casnice și de luptă, confecționate din metal și ceramică.

De la castel la porțiunea de plajă, este promenada mărginită de Mediterană (care în această zonă este de un albastru uluitor de intens) și un parc cu multe sculpturi, din păcate fără un amplasament care să le pună în valoare. Cu o singură excepție, care prin realizare și poziționare domină întreaga zonă. Am plecat din Limassol cu gândul că am văzut prea puțin din acest oraș. Dacă ajungeți în Cipru, este păcat să nu-l vizitați.

Aya Napa- stațiunea de top a Ciprului

Dacă vă plac stațiunile animate, cu străzi înțesate de magazine, restaurante și cluburi și cu o viață de noapte pe măsură, în Cipru, alegerea perfectă este Aya Napa. Dacă în celelalte stațiuni, plajele erau relativ libere iar promenadele aerisite, fiind început de sezon, Aya Napa era plină de turiști, dornici de distracție până dimineața. Pentru baia de soare și mare am ales plaja Nissi care are un nisip fin, alb-argintiu, dar este cunoscută și pentru barurile cu muzică house, tunuri de spumă și șampanie frapată.

Spre asfințit am ieșit din stațiune pentru a vedea Podul Iubirii, un pod natural, săpat de apa mării. Frumusețea locului a fot amplificată de auriul soarelui proiectat pe stânci și albastrul electric al apei.

În apropiere se află cel mai mare parc de sculpturi în aer liber pe care l-am văzut până acum . Inițiat în 2014, printr-un simpozion de sculptură, care anul acesta a ajuns la a X-a ediție, parcul reunește peste 300 de lucrări semnate de aproape 150 de artiști din toată lumea.

M-am bucurat să descopăr la intrare o lucrare impresionantă realizată în 2018 de un artist român, Ciprian Gheorghe Hopîrtean. Tematica lucrărilor este axată în principal pe mitologie, dar multitudinea stilurilor și tehnicilor abordate, copleșește privitorul . Frumusețea și grația lucrărilor, ce se proiectează deopotrivă pe cer și pe apă, contrastează excelent cu peisajul arid din jur, în care s-au încăpățânat să crească leandri și palmieri.

C.G.Hopîrtean- Great expectation Maria Kyprianou-Mermaids in love Bojan Grujic -Gaea holding young Zeus

Viktar Kopach – The birth of love

Mikhail Pertsev -Europe and Zeus Philippos Yiapanis -Love Yuriy Mysko – Centaur

Michele Valenza -Odysseus is relaxing Gissella Garcia – Uroboros

Când aproape s-a înnoptat, ne-am întors în oraș pentru o cină inedită la un restaurant polinezian. În Aya Napa începea viața de noapte și orașul trepida de muzică.

În rezumat a ceea ce v-am povestit până acum, iată câteva tipsuri dacă vreți o vacanță în Cipru:

1. Perioada ideală de ajuns pe insulă ar trebui inclusă în lunile iunie și septembrie (localnicii spun că și în luna octombrie se poate face plajă), deoarece în iulie și august temperaturile sunt foarte ridicate.
2. Plajele vizitate de noi din Larnaca, Limassol, Pyla și Aya Napa au nisip fin iar intrarea în apă este foarte lină, fiind perfecte pentru familiile cu copii
3. În Cipru prețurile pe plajă și la restaurante sunt ușor mai mici decât în Grecia, porțiile de mâncare sunt consistente iar servirea este rapidă
4. Transportul în comun este foarte bine pus la punct. Autobuzele sunt moderne, au aer condiționat și respectă orarul publicat pe net
5. Pentru distanțe mai lungi, este recomandat să închiriați o mașină . În Cipru se circulă pe parte stângă iar mașinile de închiriat se diferențiază prin plăcuțe de înmatriculare roșii

Indiferent de destinația aleasă, important este să vă bucurați de timpul petrecut alături de cei dragi .

Diana Nedelcu