După 20 de ani … ne-am gândit să revedem Sighișoara. Am regăsit-o la fel de frumoasă, cu acel aer medieval care încă respiră din zidurile cetății. Dealtfel Cetatea Sighișoara, (acum centrul vechi al orașului) figurează din 1999 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Prima atestare documentară a așezării datează din 1298, sub numele de Schespurch . Numele de Săghișoara apare în documentele din 1431 , fiind o adaptare a numelui unguresc Segesvar. Pentru a rezista atacurilor năvălitorilor, în sec XIV , prin efortul comun al breslelor sighișorene a fost construit un sistem de fortificație, alcătuit dintr-un zid cu o lungime de peste 900 de metri, în mare parte conservat și azi, 14 turnuri (care aparțineau fiecare câte unei bresle) și 4 bastioane. În prezent mai există 9 turnuri, cel mai cunoscut fiind Turnul cu Ceas și trei bastioane. Odată ajunși în cetate, am colindat străduțele pietruite și înguste, admirând arhitectura veche săsească. Restaurate sau nu, clădirile au un farmec aparte dat de picturile murale, ușile și ancadramentele de la ferestre, multe dintre ele cu încrustații și elemente din fier forjat, ce spun multe despre creativitatea și măiestria meșteșugarilor de altădată.

Casa Breslelor – despre arta lucrului bine făcut

Și pentru că tot am vorbit de meșteșugari, am vizitat Casa Breslelor, un spațiu-muzeu deschis la sfârșitul anului 2020, lângă Turnul cu Ceas. În epoca medievală, la Sighișoara funcționau 14 bresle ale meșteșugarilor (un fel de precursoare ale sindicatelor, ce apărau drepturile lucrătorilor din breasla respectivă, dar în același timp controlau și reglementau prețurile), în secolul XVII numărul lor scăzuse la 8, ca în prima jumătate a secolului XIX să fie înregistrate la Sighișoara 40 de bresle și branșe meșteșugărești.

Interesant este că în statutele orășenești din 1517 , doar membrii a 4 bresle (considerate cele mai importante ) aveau dreptul să locuiască în cetate : aurarii, croitorii, lăcătușii și curelarii. În Casa Breslelor sunt expuse uneltele cu care lucrau dar și obiecte realizate de diferiți meșteri, de la ceasornicari, fierari și olari, până la cei care prelucrau lâna, croitori sau cizmari. Exponatul cel mai de preț este un ceas de masă, considerat cel mai vechi obiect de acest gen din Transilvania, executat de Johann Kurschel, meșterul care a realizat și orologiul din Turnul cu Ceas. La toate obiectele expuse în acest spațiu, de la ceasuri, la obiecte de podoabă și îmbrăcăminte până la uneltele și ustensilele folosite pentru gospodărie, impresionează grija pentru fiecare detaliu, elementele decorative și cromatice, care le dau o frumusețe și o distincție aparte, pe care trecerea timpului nu le-a știrbit.

imagini din Casa Breslelor Ceas de masă lucrat de J. Kurschel

Semne și înscrisuri ale breslelor din Sighișoara

Costume săsești de sărbătoare și lucru lada breslei frânghierilor

obiecte din atelierele fierarilor și dulgherilor

Biserica Evanghelică și Școala din Deal

Spre asfințit am urcat cele 180 de trepte ale scării acoperite, construită în 1642, pentru a proteja elevii care mergeau la Școala din Deal, de pădurea din jur. Mă gândesc că atât elevii cât și profesorii de atunci și acum a(vea)u asigurată porția zilnică de fitness. Acest „tunel” acoperit de lemn are farmecul lui pentru turiști și în același timp îi ferește, pe tot timpul urcușului de intemperiile vremii. În plus, e un loc potrivit pentru trubadurii străzii sau pentru artizani. În ceea ce privește Școala din Deal, această instituție a purtat mai multe denumiri de-a lungul timpului. În secolul al XIX-lea era considerată „instituția școlară de frunte a sașilor”. Astăzi aici funcționează Liceul Teoretic Joseph Haltrich cu predare în limbile română și germană.

Cele 180 de trepte ale scării acoperite spre Școala din Deal (Liceul Teoretic Joseph Haltrich)

Biserica Evanghelică din Deal este ridicată pe un platou, în partea cea mai înaltă a Dealului Cetății. Este înscrisă pe lista monumentelor istorice și a fost construită în secolul XIII ca basilică romană, fiind apoi refăcută în secolele XIV-XV. Din păcate, am ajuns prea târziu pentru a o vizita (biserica este deschisă până la ora 17.00) dar ne-am bucurat de panorama orașului la asfințit.

Biserica Evanghelică din Deal

Biserica Mânăstirii, a doua biserică evanghelică din Sighișoara

Biserica Mânăstirii se află într-un punct central din cetate, lângă Primăria din Sighișoara. Acest lăcaș de cult, alături de mănăstire, a fost ctitorit de călugării dominicani în secolul XIII. Odată cu reforma luterană, a devenit biserică evanghelică. În 1676, clădirea bisericii a fost distrusă de un incendiu și refăcută doi ani mai târziu, în stil baroc, cu sprijinul comunităților din Transilvania și Austria. Corpul mânăstirii a fost demolat în 1888, pe locul lui fiind construită actuala Primărie. Ultima restaurare a bisericii a avut loc în 1982. În interior, am admirat colecția bogată de covoare turcești confecționate în secolele XVI-XVII, aduse din Anatolia, donații ale familiilor de negustori care făceau comerț cu Poarta Otomană. Balcoanele sunt împodobite cu picturi donate de reprezentanții breslelor iar deasupra tronează o orgă de dimensiuni impresionante.

Biserica Mânăstirii Primăria din Sighișoara

Altarul și orga bisericii

Colecția de covoare și picturi donate de reprezentanții breslelor

Turnul cu Ceas, emblema orașului Sighișoara

Deși îl văzusem și în urmă cu 20 de ani, nu puteam pleca din Sighișoara fără a urca în Turnul cu Ceas, care adăpostește și Muzeul de Istorie. Fondatorul muzeului a fost Joseph Bacon care era medicul orașului. El a demarat acest proiect în 1899 și a fost inițiatorul altor două instituții muzeale: Muzeul de Igienă și Muzeul Săsesc. Pe lângă numeroasele sale inițiative în ce privește combaterea epidemiilor și asigurarea igienei în oraș, Bacon a fost și un pasionat colecționar de obiecte transilvănene. Cele mai spectaculoase mi s-au părut piesele de lemn, multe dintre ele aparținând diferitelor bresle care au funcționat în oraș. Timpul curgea atunci altfel și un meșter acorda foartă multă atenție obiectelor pe care le realiza, înnobilându-le cu motive decorative sau culoare.

Elementul definitoriu al Turnului îl reprezintă ceasul construit în secolul XVII care, din păcate, nu mai funcționează. Punctul de atracție al orologiului îl constituie cele șapte statuete de lemn ce întruchipează tot atâtea zeități, fiecare reprezentând o zi a săptămânii. Zeița Diana personifica ziua de luni. Cei care ajung la ultimul nivel al Turnului au parte de o panoramă completă a orașului.

Joseph Bacon, fondatorul muzeului

Statuetele și mecanismul ceasului din turn

Panorama orașului din turn

Turnul din Saschiz – pe vremuri, un simbol al independenței localnicilor față de administrația din Sighișoara

Pentru o zi am ales să călătorim în împrejurimile orașului Sighișoara. Primul popas a fost la Saschiz, unde localnicii se laudă că turnul lor cu ceas este comparabil cu cel din Sighișoara. Acesta se află în incinta bisericii evanghelice fortificate Sfântul Ștefan. Într-adevăr, turnul este spectaculos datorită acoperișului realizat din țigle smălțuite colorate ce poartă inscripția 1832.  Acesta este anul în care la turn s-au făcut modificări majore, prin supraînălțare, ceea ce l-a făcut să rivalizeze cu cel din Sighișoara, satisfăcând astfel orgoliul localnicilor, care l-au considerat ca un act de independență față de asupririle administrației din cetatea sighișoreană .

Ceasul din turn (ce datează din 1818) a fost funcțional până acum câțiva ani. La fiecare sfert de oră un omuleț de lemn, pe care sătenii l-au botezat Bogdan, lovea cu un ciocan mecanismul. În interior, accesul în turn se face printr-o structură nouă de scări de lemn care se îmbină cu bârnele vechi.

Turnul cu Ceas din Saschiz

Structura interioară de lemn a turnului

Mecanismul ceasului și cele trei clopote, amplasate la ultimul etaj al turnului

Biserica Fotificată din Saschiz a fost ridicată în 1493, în onoarea regelui Ștefan I al Ungariei. Edificiul a fost construit în stil gotic târziu, având dublu rol, atât de biserică cât și de refugiu și apărare pentru localnici. De altfel, în vremuri de restriște, biserica era legată de turnul cu ceas printr-o scară de lemn mobilă. Din exterior biserica seamănă cu un bastion, fiind model pentru o serie de biserici fortificate din sudul Transilvaniei, cunoscute sub denumirea de biserici reduit. Din 1999 face parte din patrimoniul UNESCO. La interior, biserica impresionează prin zveltețea arcadelor și orga de o mărime apreciabilă, care a fost restaurată anul trecut.

Biserica Fotificată din Saschiz

imagini din interior

orga bisericii

Saschiz a fost o comunitate importantă încă din vechime. La recensământul din 1488 localitatea număra 216 proprietăți, 2 mori și 8 păstori. De notat că în această perioadă, în afară de biserica Sfântul Ștefan, existau alte 7 biserici, dintre care doar 4 au fost identificate. Potrivit istoriei locului, în 1882 a fost înființată Brigada Voluntară de Pompieri, un an mai târziu Asociația Femeilor iar în localitate exista și o fanfară. Din curtea Bisericii Fortificate se zărește pe dealul din apropiere Cetatea Țărănească din Saschiz, care a fost ridicată în jurul anului 1343, cu rol de apărare a comunității. Deși se pare că a fost renovată, cetatea nu este deschisă vizitatorilor.

Cetatea Țărănească din Saschiz

Viscri – satul cel mai cunoscut din Transilvania

De la Saschiz am plecat spre Viscri, pe care încercasem să îl vizităm în urmă cu câțiva ani, dar din lipsă de timp, am renunțat. Localitatea se află la 42 de km de Sighișoara Interesant este că, de la intrarea în sat, nu am mers pe asfalt, străzile fiind pietruite sau acoperite cu piatră bazaltică, deoarece Viscri are statut de sit rural UNESCO. În plus, nefiind sezon turistic, ne-am bucurat de liniște într-o după amiază în care oamenii își vedeau de treburile casnice și am admirat în tihnă casele săsești înșirate în linie de-a lungul drumului, zugrăvite în culori pastelate și cu porți masive de lemn.

imagini generale din Viscri

Ne-am oprit mai întâi la biserica fortificată din sat , care este considerată una dintre cele mai pitorești din cele peste 150 de astfel de construcții din Transilvania de Sud. Edificiul a fost construit în secolul XIII pe temeliile unei basilici romane, din piatră de râu și nisip, de o comunitate de sași, când Transilvania aparținea Regatului Ungariei. Din cauza asediilor otomane, în secolul XV biserica a fost fortificată, construindu-se un drum de apărare, două turnuri, două bastioane și un turn de poartă .

Întregul ansamblu se află pe lista monumentelor istorice, iar din 1999 face parte din patrimoniul UNESCO. Intrarea te întoarce cumva în timp, fiind flancată de brazi, și având o rondă de bănci pentru odihnă. Biserica este o construcție cu tavane joase și de mici dimensiuni,nu atât de austeră ca restul lăcașurilor evanghelice. Are un aer primitor imprimat probabil, și de picturile cu motive țărănești de pe balcoanele din lemn.

În turnul bisericii urcușul este destul de sinuos, dar panorama care se desfășoară în fața ochilor merită tot efortul.

Intrarea spre biserică detaliu din zidul de apărare și turnul de la intrare

detaliu de exterior al bisericii fortificate panoramă din turnul bisericii

imagine din interiorul bisericii

Biserica Fortificată din Viscri merită vizitată nu numai pentru frumusețea ansamblului arhitectural dar și pentru expozițiile ce conturează o imagine a comunității săsești de altădată. Sunt expuse unelte, obiecte de uz casnic, veșminte și podoabe tradiționale săsești. Am admirat, cu precădere, decorațiunile hainelor și elementele de mobilier în majoritate încrustate și pictate dar am aflat și multe informații despre viața de zi cu zi a comunității. Documentele arată că satul Viscri a fost întotdeauna un sat liber, nefiind niciodată parte dintr-o proprietate nobiliară. Pe la anul 1500, în sat erau 51 de gospodării, 3 păstori, un dascăl și doi săraci.

Potrivit unei monografii a localității, satul era organizat în vecinătăți, compuse din toate gopodăriile de pe aceeași stradă. Fiecare vecinătate era condusă de un bărbat însurat, „părintele vecinătății „, ales odată la doi ani, care organiza și supraveghea lucrările de muncă voluntară din incinta bisericii, cimitirului, etc. Deasemenea existau asociații ale fetelor nemăritate și ale băieților neînsurați care își alegeau periodic membri noi și care aveau sarcina să organizeze petrecerile din sat.

Cu astfel de reguli la nivelul unei comunități așa de mici, îți explici de ce gradul de civilizație era foarte ridicat.

Rămânând în sfera decorativului, la biserica de la Viscri puteți admira și zeci de modele de cahle ( bucăți de teracotă din care se fabrică sobele), executate la Teracota Mediaș, ultima fabrică de sobe cu cahle, presate și pictate manual din România. Această fabrică a păstrat tradiția vechilor meșteșugari, procedeul tehnologic de realizare a cahlelor din pământ ars fiind transmis de la o generație la alta.

Din 1906, la Teracota Mediaș, fiecare cahlă este presată, finisată, glazurată și pictată manual, fabrica având ca angajați permanenți restauratori și absolvenți ai facultăților de arte.

Cahle realizate manual la Teracota Mediaș

Cahle realizate manual la Teracota Mediaș

Tot în incinta bisericii am descoperit o incăpere inedită pentru noi, unde erau expuse obiecte de uz casnic. Pe vremuri aici a fost turnul slăninii unde toată comunitatea își păstra slănina peste iarnă. Bucățile erau marcate pentru fiecare gospodărie.

Capul de familie venea duminica și tăia porția necesară casei pentru o săptămână. Încăperea era păzită de doi oameni de încredere care verificau la ieșire porțiile tăiate. Când am vizitat-o noi, mai era atârnată o singură bucată de slănină din care se vedea că fuseseră tăiate câteva felii. Cum paznici nu mai erau, nu se știe cine erau vinovații :))

Turnul Slăninii

Nu puteam pleca din Viscri fără a vizita casa Regelui Charles., cunoscută și sub numele de Casa Albastră, achiziționată de monarh în 2006. In curte sunt mai multe clădiri și dependințe iar în interior și exterior sunt foarte multe expoziții documentare despre legăturile de familie ale Regelui Charles cu Casa Regală din România și despre proiectele în care monarhul britanic s-a implicat în România (expozitia de artă și carte botanică Transylvania Florilegium și expoziția de fotografie „Zburând peste Transilvania. Biserici fortificate” a fotografului Ionuț Macri). În camera în care a dormit Alteța Sa Regală, mobilierul din interior este simplu și sobru și este compus din obiecte de manufactură locală, evidențiindu-se încă o dată frumusețea artei populare săsești.

Casa Albastră Viscri 163- Casa Regelui Charles

Imagini din expozițiile documentare

Dormitorul Regelui Charles din Viscri

După tot acest periplu prin Viscri realizezi de ce unul dintre cei mai cunoscuți monarhi din lume a ales să-și cumpere o proprietate aici. De multe ori este nevoie ca un străin să semnaleze frumusețea unor locuri și necesitatea protejării lor, pentru a înțelege că trebuie să le prețuim și noi.

Vulcanul Stins de la Racoș

La asfințit am ajuns la Vulcanul Stins de la Racoș. După un drum prin zăpadă de zece minute ni s-a desfășurat în față o priveliște aproape ireală ce nu are nimic de-a face cu relieful din jur. Cred că în această zonă apusurile sunt printre cele mai frumoase deoarece lumina de miere a soarelui amplifică și mai mult paleta de nuanțe de brun roșiatic până la negru a rocilor.

Vulcanul Stins de la Racoș are cea mai recentă activitate de pe teritoriul României, de aproape 10.000 de ani. Craterul are un diametru de 400m și o înălțime de 100 m, rocile fiind din bazalt, piatră ponce sau zgură. În trecut toate acestea au fost folosite ca materiale de construcții pentru Cetatea Rupea, Castelul Racoș sau casele localnicilor dar acum zona este protejată. Dacă ajungeți la Racoș, nu ratați Lacul de Smarald și Coloanele de Bazalt, aflate în apropiere. Noi nu am reușit să le vedem deoarece lăsarea serii și frigul ne-au întors la Sighișoara.

Vulcanul Stins de la Racoș

Biserica fortificată de la Biertan

Ultimul popas în drum către casă a fost la Biserica fortificată de la Biertan. Aflată chiar în centrul comunei, biserica impresionează prin monumentalitate, fiind înscrisă în Patrimoniul UNESCO. Prima construcție a ansamblului a fost un turn, ridicat în secolul XII, dar clădirea bisericii și cele trei ziduri de apărare datează din secolele XV -XVI. Intrarea în biserică se face prin trei porți masive străjuite de turnuri.

Pentru turiști accesul se face pe o scară de lemn acoperită asemănătoare cu cea care duce la Biserica din Deal de la Sighișoara. La Biertan, biserica include multe elemente care pot fi catalogate din seria „cel mai” , „cea mai”. Aici se află cea mai lungă strană din toate bisericile transilvănene, cel mai mare altar pictat din Transilvania și cea complicată încuietoare din lume – cu 19 zăvoare.

Acesta este montată pe ușa sacristiei, unde în vremurile tulburi erau adăpostite toate valorile localnicilor. Ușa, ce are încrustată stema constructorului bisericii, a fost expusă în 1889 la Expoziția Mondială de la Paris. Una dintre dependințele bisericii adăpostește „celula împăcării”, unde cuplurile care voiau să divorțeze erau închise de către preotul satului timp de două săptămâni și erau obligate să conviețuiască doar cu un pat un scaun și un tacâm.

Din păcate, astăzi biserica este mai mult muzeu. Din cauza numărului tot mai mic de enoriași și a vârstei înaintate a acestora, slujbele se țin în casa parohială și doar de două ori pe an în biserica evanghelică.

intrarea la Biserica din Biertan

detalii de pe tavanul și din strana bisericii

intrarea în sacristie și încuietoarea cu 19 zăvoare

Despre cazarea și masa din Sighișoara

Minivacanța la Sighișoara a fost una de weekend, la sfârșit de iarnă. Așa că am căutat o pensiune care să aibă un spațiu de spa pentru a ne relaxa la sfârșitul fiecărei zile de haihuială.

La o surfare pe net, am găsit Casa Steluța, o pensiune excelentă ca preț, cu spa-ul dorit și cu un proprietar amabil care ne-a informat despre tot ce putem vedea în zonă . În ce privește mâncarea, la Sighișoara poți servi tot ce poftești: de la mâncare tradițională, până la pizza, paste sau preparate cu fructe de mare. Restaurantele sunt cochete, decorate cu bun gust, cu chelneri zâmbitori și vorbăreți. Porțiile sunt mari, mâncarea este savuroasă iar prețurile decente. Noi ne-am delectat cu ciorbă de fasole și afumătură în pâine și bulz cu brânză de burduf și bacon cufundate în mămăligă fierbinte și alte bunătățuri la care pun pariu că veți pofti, când le veți vedea în fotografii.

fasole în pâine cu afumătură și ceapă roșie, bulz cu bacon și muultă brânză, ceafă la grătar, cartofi gratinați și sos de usturoi

opțiunile noastre de brunch, sățioase și gustoase

…… și nelipsitele și delicioasele deserturi

După aproape trei zile pline de hoinărit, ne-am întors acasă încărcați cu atâtea informații și povești frumoase despre Sighișoara și împrejurimi. Pe cele mai multe vi le-am împărtășit și vouă, cu gândul că vă fac poftă de o vacanță. Și chiar dacă ați fost în zonă, vă garantez că dacă vă întoarceți, mai aveți multe de descoperit.

Diana Nedelcu