Anul 2025 nu puteam să-l încheiem decât așa cum l-am început, cu o nouă vacanță, de această dată în Varșovia. Mărturisesc că nu aveam acest oraș pe niciuna din listele cu destinații unde doream să ajung. Dar propunerea unor prieteni dragi de a ne face un cadou aniversar prin această excursie, m-a făcut să mă îndrăgostesc de Varșovia. Ca impresie generală, orașul este foarte prietenos deoarece nu este aglomerat (nu am văzut blocaje în trafic ca în București, Craiova, sau alte destinații turistice din Europa ), clădirile impresionează prin frumusețea și acuratețea detaliilor arhitecturale (orașul a fost ras de către nemți în al doilea război mondial și a fost reconstruit aproape 1:1) iar prețurile sunt ușor sub România deși zlotul este un pic peste leu (1 zlot – 1.20 lei). Cele două zile și jumătate petrecute aici m-au convins că trebuie să mă reîntorc în Varșovia, deoarece mai am multe de descoperit.
Palatul Culturii și Științei din Varșovia -o construcție sovietică cu multe porecle
Palatul Culturii și Științei din Varșovia este una din clădirile care domină, încă, o parte din centrul orașului. Pare sora mai mare a Casei Presei Libere din București ( inițial denumită Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I.V. Stalin„ și apoi Casa Scânteii), deoarece are ca inspirație arhitectonică aceeași clădire sovietică : Universitatea de Stat Lomonosov din Moscova. Construcția se poate încadra din multe puncte de vedere în seria „cea mai, cele mai” și are multe povești care o înconjoară.
- Palatul o înălțime totală de 237 de metri, fiind a doua cea mai înaltă clădire din Varșovia și din Polonia (după Warsaw Tower) și una dintre cele mai înalte de pe continentul european. La momentul finalizării sale, în 1955, Palatul Culturii și Științei era a opta cea mai înaltă clădire din lume, păstrând această poziție până în 1961; a fost, de asemenea, cel mai înalt turn cu ceas din lume, din 2000 până în 2002, când a fost instalat un mecanism cu ceas pe clădirea NTT Docomo Yoyogi din Tokyo, Japonia.
- Clădirea a fost construită la mijlocul secolului XX, când țările din Europa de Est erau sub tutela Uniunii Sovietice . Pe 5 aprilie 1952 a fost semnat un acord de construire între guvernele Republicii Populare Polone și Uniunii Sovietice, construcția fiind catalogată drept un cadou oferit poporului polonez de către sovietici. Turnul a fost construit după planuri sovietice, de către un grup de arhitecți ruși și polonezi conduși de rusul Lev Rudnev. Arhitectonic, clădirea păstrează caracteristicile generale ale unui grup de zgârie-nori proiectați în perioada stalinistă de același arhitect în Moscova, intitulat „Șapte Surori” , cea mai reprezentativă fiind clădirea principală a Universității de Stat. Cu toate acestea, Lev Rudnev a încorporat și detalii arhitecturale poloneze, fiind inspirat de casele renascentiste și de palatele din Cracovia și Zamość. La ridicarea construcției au contribuit un număr estimativ de 5.000 de muncitori sovietici și 4.000 de muncitori polonezi, 16 dintre aceștia pierzându-și viața în accidente de muncă.
- Inițial, arhitecții ruși au decis că 120 de metri erau suficienți pentru cea mai înaltă clădire din Varșovia. Arhitecții polonezi, conduși de arhitectul șef al Varșoviei, Józef Sigalin, au militat pentru o înălțime mai mare. În cele din urmă, înălțimea turnului a fost stabilită la 237 de metri, cu o structură principală de 120 m, o turelă de 40 m și o turlă de 77 m. Construcția a început în mai 1952 și s-a finalizat în mai 1955. Clădirea a fost cunoscută inițial sub numele de Palatul Culturii și Științei Iosif Stalin, În perioada destalinizării, numele lui Stalin a fost îndepărtat de pe toate inscripțiile existente pe clădirie.
- Inedit pentru o construcție de mari proporții, Palatul Culturii și Științei din Varșovia are numeroase porecle, variate ca sferă de inspirație. Cele mai cunoscute sunt Pekin („Beijing”, de la acronimul său PKiN), Patyk („băț”, facându-se trimitere la aspectul său), pajac („clovn”, un cuvânt care sună asemănător cu pałac), strzykawka („seringă”), słoń w koronkowych gatkach („elefant în lenjerie de dantelă”), ruski tort („tort aniversar rusesc”), rakieta Stalina („racheta lui Stalin”), coșmarul unui cofetar beat”, atribuit poetului Władysław Broniewski, precum și termeni vulgari – chuj Stalina („penisul lui Stalin”).
- Palatul are în prezent o destinație multifuncțională și include un cinematograf multiplex cu opt ecrane, patru teatre (Studio, Dramatyczny, Lalka și 6. piętro), două muzee (Muzeul Evoluției și Muzeul Tehnologiei), birouri, librării, o piscină ultramodernă, o sală cu 3.000 de locuri numită Sala Congreselor, două universități, Consiliul Local Varșovia și alte birouri ale municipalității . Terasa de la etajul 30, situată la o înălțime de 114 metri este o atracție turistică bine-cunoscută, de aici având posibilitatea unei vederi panoramice asupra orașului.
- La scurt timp după inaugurare, în clădire a avut loc cel de-al 5-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților, desfășurat între iulie și august 1955.Sala de concerte a Palatului a găzduit spectacole ale unor artiști internaționali notabili. În 1964 aici a cântat actrița Marlene Dietrich iar 3 ani mai târziu, The Rolling Stones a devenit prima trupă rock occidentală care a susținut un concert în spatele Cortinei de Fier. Leonard Cohen a concertat aici în 1985, în perioada legii marțiale din Polonia.
- Palatul are și o faună diversă, fiind casă pentru multe viețuitoare. Etajul 42 al Palatului găzduiește un cuib de șoimi călători. În 2009, în incintă au fost instalate camere video, care oferă imagini live din cuib. La subsolul clădirii trăiesc mai multe pisici, personalul administrativ al palatului fiind responsabil de îngrijirea lor. În 2015, o stupină a fost descoperită pe acoperișul Teatrului Studio.
- Una dintre atracțiile Palatului rămâne iluminatul pe timp de noapte al clădirii . În 2010 au fost instalate lumini LED de mare putere, permițând Palatului să capete diferite culori noaptea. Prima utilizare a noului iluminat a fost în timpul Crăciunului din 2010, când Palatul a fost iluminat în verde și alb pentru a semăna cu un brad de Crăciun.În decembrie 2013, în timpul protestelor Euromaidan, acesta a fost iluminat în albastru și galben, culorile drapelului național ucrainean, ca semn de solidaritate cu protestatarii.
- Palatul Culturii și Științei din Varșovia rămâne în continuare o clădire extrem de controversată, fiind construit în perioada de vârf a stalinismului, când cetățenii polonezi au suferit încălcări grave ale drepturilor omului. Drept urmare, există voci care îl consideră un simbol al dominației sovietice asupra polonezilor, în timpul perioadei comuniste. Din rândul unor grupări naționaliste și ale Partidului Lege și Justiție au fost inițiate demersuri pentru demolarea sa, susținute ulterior de lideri guvernamentali proeminenți .
Dincolo de condițiile istorice în care a fost construit, ce reprezintă pagini dureroase pentru polonezi, Palatul Culturii și Științei rămâne o clădire reprezentativă a Varșoviei, care a înglobat de-a lungul timpului nenumărate evenimente de marcă pentru oraș și locuitorii lui. Din lipsă de timp, nu am vizitat muzeele din interior ci am urcat doar la etajul 30 al clădirii pentru a admira panorama orașului și în special zona cu clădiri futuriste, destinată marilor corporații și hotelurilor de lux.
Panorama orașului de la etajul 30 al Palatului Culturii și Științei
Parcul Regal Łazienki – proiectat ca un centru al gândirii iluministe
Parcul Regal Laziennki cred că este unul dintre cele mai frumoase locuri din Varșovia deoarece pe lângă clădirile ce adăpostesc lucrări de artă și obiecte de patrimoniu, vizitatorii au la dispoziție un generos loc de promenadă, populat de păuni și veverițe prietenoase. Łazienki a fost proiectată ca reședință de vară de către ultimul rege al Uniunii Polono-Lituaniene, Stanisław August Poniatowski, politician, colecționar de artă și autor a numeroase acțiuni de mecenat, care de-a lungul domniei sale (1764 – 1795) a fost promotorul unui stat modern.
Originile Palatului de astăzi datează de fapt de la sfârșitul secolului al XVII-lea, când la cererea prințului Stanisław Herakliusz Lubomirski, unul dintre marii politicieni, scriitori și filozofi ai vremii, au fost construite pe acest amplasament Băile (Łazienki, în limba poloneză) ce cuprindeau un pavilion de grădină baroc destinat relaxării, divertismentului și contemplării. Interiorul Băilor adăpostea o cameră în stil grotă din care țâșnea un izvor, simbolizând sursa de inspirație a muzelor din Grecia antică.
În 1764, în căutarea unui loc pentru reședința sa de vară, regele Stanisław August Poniatowski a cumpărat Łazienki și sub îndrumarea arhitecților Domenico Merlini și Jan Chrystian Kamsetzer și având ca model cunoscutele proiecte italiene, precum Villa Borghese, Villa Albani, Villa Medici și Villa Ludovisi, a transformat pavilionul baroc al Łaźniei în Palatul clasicist de pe Insulă . Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Łazienki a devenit nu doar reședința sezonieră a regelui, ci și un centru al gândirii iluministe .
În timp ce Stanisław August Poniatowski locuia în Palatul de pe Insulă, familia regală și oficialii curții ocupau alte pavilioane din apropiere., parcul rămânând deschis publicului, din dorința regelui. Palatul de pe Insulă a fost transformat de rege într-un adevărat muzeu, unde au fost expuse cele mai prețioase picturi din colecția sa, care – conform inventarului din 1795 – conținea 2.289 de lucrări ale celor mai importanți artiști, ce reprezentau curentele europene de vârf din secolele XVII-lea și XVIII.
Vechea Oranjerie adăpostea în epocă plante exotice în timpul iernii, dar este bine cunoscută pentru Teatrul Regal, unul dintre puținele teatre de curte din secolul al XVIII-lea din Europa, care a supraviețuit intact și pentru galeria de sculpturi. Teatrul a fost ridicat între 1784 și 1788 la ordinul regelui Stanisław August Poniatowski de către arhitectul italian Domenico Merlini. Teatrul este încă folosit pentru spectacole, concerte și cursuri.
Cele mai multe dintre lucrările de sculptură găsite în timpul domniei regelui Stanisław August (1764-1795) au fost sculpturi achiziționate din străinătate, Italia și Franța, sau executate de artiști străini care lucrau în Polonia. Stanisław August colecționa sculpturi axate pe teme din antichitate, urmând moda epocii din Europa de la sfârșit de secol XVIII. Colecția regală conținea puține sculpturi originale din antichitate, dar existau numeroase copii ale statuilor antice realizate de sculptori contemporani ai regelui. Stanisław August invita sculptori din străinătate – în principal din Italia – și le comanda lucrări legate în principal de decorarea reședințelor regale.
În sălile de la etaj ale Orangeriei sunt expuse tot lucrări de sculptură, de această dată semnate de artiști moderni și contemporani.
Parcul Regal Łazienki este o bijuterie nu doar prin clădirile cu arhitectură clasică și colecțiile de artă regală, ci și prin cele trei grădini istorice, fiecare modelată în perioade diferite și distincte din punct de vedere stilistic: Grădina Regală din secolul al XVIII-lea, Grădina Romantică din secolul al XIX-lea și Grădina Modernistă din secolul al XX-lea, acoperind în total o suprafață de 76 de hectare. Sigur, fotografiile realizate în parc nu sunt atât de spectaculoase ca în anotimpurile când coloritul vegetației și florilor inundă totul. Dar noi ne-am bucurat de liniștea din jur, aerul curat și compania veverițelor și a păunilor.
După moartea regelui Stanisław August în 1798, moșia regală Łazienki a trecut nepotului său, prințul Józef Poniatowski, care împovărat de datorii, a scos-o la vânzare. În 1817, a fost achiziționată de împăratul Alexandru I al Rusiei, marcând începutul unei ere ca proprietate a statului rus. Al Doilea Război Mondial a fost un dezastru pentru aest parc. Naziștii au jefuit și distrus multe dintre piesele de artă și mobilier și operele de artă prețioase din clădirile parcului. În 1944, au forat găuri în tot Palatul de pe Insulă, pregătindu-l pentru demolare, plan care din fericire, nu a fost pus în practică. Deși palatul a supraviețuit, alte structuri – inclusiv Pavilionul Chinezesc și Schitul – au fost fie grav avariate, fie distruse. După război, polonezii au reconstruit ce fusese distrus, folosind planuri și detalii, inclusiv picturile lui Canaletto (Bernard Bellotto), care ilustrau cu precizie Varșovia secolului al XVIII-lea.
Palatul Wilanow – feerie nocturnă în grădini
Pe agenda vizitei noastre în Varșovia era înscris și Palatul Wilanow. Am sosit în incinta lui undeva pe seară și era închis pentru vizitare. Inițial am crezut că ajunsesem prea târziu, dar ulterior, am aflat că se redeschide pe 31 ianuarie 2026. Ne-am bucurat însă de feeria nocturnă din grădinile palatului și spectacolul de lumină, imagine și sunet proiectat pe una dintre fațadele clădirii. Palatul a fost construit între anii 1677 – 1696 de către regele Jan al III-lea Sobieski, cunoscut în istorie ca strateg remarcabil, prieten al artiștilor și savanților, iubitor de cărți și proprietar a numeroase moșii. Wilanow reprezenta reședința sa de vară și de aceea interioarele dar în special exterioarele palatului au fost amenajate în acord cu dorințele și pasiunile de timp liber ale regelui. În jurul Palatului au fost amenajate grădini impunătoare cu covoare multicolore de flori, plantate și dispuse în diferite forme de arhitectură peisagistică, decorate cu sculpturi și elemente de grădină. Pe timp de iarnă, grădinile palatului au prins viață prin miile de leduri care au imaginat povești de sunet și culoare, pe minunatele acorduri ale muzicii lui Bach, Vivaldi și Ceaikovski.
Trandafirii, poate cele mai iubite flori de la Palat, au „înflorit” și în miez de iarnă prin imaginarea unei grădini cu roze de dimensiuni uriașe în care se auzea ciripitul păsărilor și susurul izvoarelor.
instantaneu dintr-o grădină magică de trandafiri
Cred că pe lângă toate poveștile de sunet și lumină imaginate în spațiile exterioare ale palatului cel mai interesant este un spectacol tridimensional care combină lumina, imaginea și sunetul. Acesta este proiectat pe fațada palatului și folosește elementele arhitecturale pentru a crea iluzia unei clădiri care prinde viață. În timpul mapping-urilor, regele Jan al III-lea și regina Maria Kazimiera apar la ferestrele palatului, iar spectatorii sunt martori, printre altele, la intrarea unei procesiuni de cai și la un spectacol de dansuri de la curte.
Centrul Vechi din Varșovia – patrimoniu UNESCO
Centrul vechi al unui oraș rămâne cel mai pregnant în memoria turiștilor deoarece străduțele și zidurile clădirilor adună istoria atâtor evenimente care s-au petrecut de-a lungul timpului și poveștile oamenilor care au trăit în zonă. La Varșovia , plăcerea de a te plimba prin centrul vechi și a descoperi frumusețea clădirilor este amplificată de admirația și respectul pentru polonezi, care au avut determinarea de a reconstrui aproape 1: 1 acest spațiu, distrus de nemți în al doilea război mondial. Fiind primul proiect la nivel mondial de a reînvia nucleul istoric al unui oraș, centrul vechi al Varșoviei a fost inclus în 1980 în patrimoniul UNESCO. Aici se găsesc cele mai vechi clădiri, majoritatea construite în sec XVII-XVIII .
Primele atestări ale acestui perimetru datează din sec. XIII -XIV, cele mai semnificative dovezi fiind fragmente ale zidurilor de fortificație și un avanpost semicircular, denumit Barbican. Orașul s-a dezvoltat apoi în jurul Palatului Ducilor de Mazovia, devenit ulterior Palatul Regal, o adevărată emblemă a Varșoviei, unde s-a semnat Constituția din 3 mai 1791, prima de acest tip din Europa .
Zidurile fortificate și avanpostul circular
Palatul Regal din Varșovia
Cum vizita noastră în Varșovia a fost în decembrie, centrul vechi era în așteptarea sărbătorilor de iarnă. Remarcabil era că decorațiunile nu erau atât de sclipitoare încât să umbrească clădirile, ci din contră, le puneau în valoare detaliile arhitecturale.
În zona centrului vechi din Varșovia se află și cele mai reprezentative catedrale și biserici din oraș, cărora le-am admirat măreția iar pe câteva dintre acestea am reușit să le vizităm. Catedrala Sf Ioan este considerată cea mai veche biserică din Varșovia, cu atestare documentară din sec XIV, și singura care poartă titulatura de arhicatedrală. Este listată de către UNESCO ca monument de patrimoniu mondial. În acest spațiu au avut loc ceremoniile de încoronare ale monarhilor polonezi și tot aici se află mormintele unor duci de Mazovia, a ultimului rege polonez Stanislaus al II-lea și al multor oameni de stat, scriitori și muzicieni. În timpul celui de-al doilea război mondial, acest spațiu a fost câmp de luptă între insurgenți și armata germană. Naziștii au introdus în catedrală un tanc încărcat cu explozibili, detonând o mare parte a clădirii. Distrugerile nu s-au oprit aici, nemții forând găuri în pereți pentru explozibili, aruncând în aer catedrala. Lăcașul de cult a fost reconstruit după război, după niște ilustrații de secol XVII, ce înfățișau biserica din secolul al XIV-lea .
Lângă Catedrala Sf. Ion se află Biserica Iezuită, un alt lăcaș de cult care se distinge prin măreția și frumusețea liniilor arhitecturale. Biserica a fost fondată pentru iezuiți de regele Sigismund al III-lea Vasa și Podkomorzy Andrzej Bobola (cel Bătrân), în 1609. Ca majoritatea clădirilor din centrul vechi din Varșovia și această biserică a fost distrusă de invazia nazistă din al doilea război mondial. A fost reconstruită între anii 1950-1973, cu interiorul în stil modern, deoarece s-au păstrat foarte puține dintre piesele originale de mobilier.
Biserica Sfintei Cruci este de rit romano-catolic și este considerată una dintre cele mai remarcabile construcții religioase în stil baroc din Varșovia. Actuala biserică a fost ridicată la sfârșit de secol XVII. Din 1765, acest lăcaș de cult a fost unul dintre cele mai des frecventate de către regele polonez Stanisław al II-lea August, care a înființat aici Ordinul Sfântului Stanisław, pe care îl acorda slujitorilor loiali. În 1882 în incinta bisericii a fost depusă urna conținând inima compoziturului Frederic Chopin. În fiecare an, pe 17 octombrie – ziua morții lui Frederic Chopin – se celebrează o slujbă solemnă în biserică, în timpul căreia se interpretează Requiemul lui Wolfgang Amadeus Mozart, conform dorinței compozitorului. Și acest așezământ de cult a fost ras de pe fața pământului de către naziști, în 1944, fiind reconstruit între 1945 și 1953.
Despre restaurante și alte locuri de loisir
Cred că în orice vacanță, la fel de importante ca locurile sau obiectivele vizitate, rămân spațiile unde mănânci sau bei ceva, povestind despre ce este în jur sau pur si simplu, trăgându-ți sufletul. La Varșovia, cel puțin în centrul vechi, sunt o multitudine de restaurante/baruri/cafenele/cofetării unde diversitatea produselor este atât de mare încât este imposibil să nu găsești ceva inedit sau spectaculos ca gust și aspect. Una dintre străzile cele mai cunoscute este Nowy Swiat(Lumea Nouă – traducere Google), care este doar pietonală și este aproape exclusiv înțesată cu restaurante și alte locuri de loisir. Foarte smart mi s-a părut decorarea festivă din decembrie a zonei, unde cred că municipalitatea a economisit/câștigat o sumă importantă de bani, deoarece designul și cromatica erau în acord cu însemnele unor branduri cunoscute de dulciuri.
Cea mai animată locație de pe Nowy Swiat este fără îndoială Pijana Wisnia (Cireșe Bete- traducere Google) unde toată lumea este veselă, vorbăreață și zâmbitoare. Nici n-ar avea cum altfel, deoarece aici se consumă doar vișinată (deși brandul face referire la cireșe). Pentru prima oară am văzut un local dedicat doar acestei băuturi și în premieră am băut vișinată caldă, ce-i drept, mai slab alcoolică decât ce se prepară pe la noi. Deși ai posibilitatea să o bei și rece, în decembrie toată lumea opta pentru vișinată caldă – buna dispoziție venea la pachet cu o sursă de căldură.
În ce privește mâncarea, la Varșovia porțiile sunt generoase iar preparatele foarte sățioase . Din meniurile restaurantelor nu lipsesc priroștile (un fel de paste umplute cu carne sau legume, care se servesc fierte sau prăjite), șnițelul, cartofii (pregătiți în diverse feluri ) și varza călită (întâlnită ca garnitură sau salată). De ziua lui Cristi am cinat la un restaurant cu un interior de anii 90, unde am gustat în premieră o ciorbă în pâine, cu bucăți de carne și ouă fierte, a cărei zeamă acră avea un gust diferit față de tot ce mâncasem până atunci. Carnea, de porc, rață sau pui era gătită și asezonată foarte bine, cu garnituri și salate foarte bogate.
La Varșovia, în decembrie, erau deschise mai multe târguri de Crăciun unde mâncarea de la tonete era la mare căutare. Practic, nici nu aveai cum să te abții să nu guști, văzând pâinile mari și apetisante și tigăile ce sfârîiau cu cârnați groși (cunoscuți și la noi ca polonezi), ceapă caramelizată sau varză călită. Cam peste tot se serveau felii groase de pâine unse generos cu untură (la mare cinste în Varșovia) sau cu unt și usturoi, peste care se adăugau, la cerere, cârnați, ceapă sau/și varză călită . Ca garnituri puteai să optezi pentru castraveciori murați, ceapă verde sau jumări cu ceapă fărâmițate.
În Varșovia există foarte multe localuri axate pe mic dejun sau brunch, sau cu meniuri specializate în acest sens. Într-una din zile, am servit un brunch copios într-unul din localurile din centru, Bulke, decorat în stil urban-industrial. Pe lângă porțiile mari și diversificate, oferta lor conținea gratuit și pahare de frizzante. Un mod efervescent de a-ți începe ziua :))
Închei capitolul legat de restaurante cu o locație din apropierea Palatului Wilanow, unde am intrat să mâncăm, împinși de foame și de frigul ce se lăsa odată cu înserarea- Vila 22. Un spațiu ce este destinat prin titlu, artei, mâncării și prietenilor, cu un interior cochet și cu o minicramă la parter, unde se organizau degustări. Meniul este gândit ca pairinguri între fiecare fel de mâncare și soiul de vin recomandat de restaurant. Am petrecut câteva ore într-un spațiu frumos, cu un vin bun și mâncare pe măsură.
La începutul articolului vă spuneam că Varșovia nu este scumpă de loc. La restaurantele din centrul orașului sau din apropierea/incinta palatelor, prețurile sunt la același nivel sau variază ușor în raport cu centrul Bucureștiului sau al Craiovei. Deși au fost trei zile pline de vizite și experiențe culinare minunate, am realizat documentându-mă pentru articol, că am văzut prea puțin din acest oraș. Și că este musai să mă reântorc în Varșovia și să includ și alte orașe din Polonia în călătorie (Cracovia este un must visited). Când aveți gânduri de un city break, puneți pe listă Varșovia: este un oraș frumos, cochet, neaglomerat, cu prețuri pentru toate buzunarele.
Diana Nedelcu