Acest articol este cu dedicație pentru craiovenii care se simt nedreptățiți pentru că destinațiile de timp liber aflate la mai puțin de 200 de km de oraș sunt foarte puține. Sigur, ponturile pe care vi le voi da despre Serbia de lângă graniță sunt atât de tentante încât merită să rezervați o vacanță în această zonă, indiferent ce distanță parcurgeți. Eu am avut ocazia să particip la un Infotrip în Serbia de Est, alături de bloggeri și reprezentanți ai unor agenții de turism în care am cunoscut oameni ce îi primesc pe români cu brațele deschise.
Donji Milanovac – orașul cu personaje celebre din istorie și filme
Este un orășel cochet la 188 km de Craiova, fiind prima localitate importantă în drum spre Belgrad. Este plin de verdeață, de mușcate și trandafiri. Are foarte multe locuri de belvedere de unde poți admira, minute în șir fără să te plictisești, Dunărea în nenumăratele ei nuanțe de albastru.
M-am bucurat să găsesc un Centru Turistic spațios, cu multe pliante și materiale informative, unde oamenii erau drăguți și vorbeau limbile română și engleză. Dorința lor este să aducă cât mai mulți turiști în zonă și într-un schimb de idei, ne-au detaliat care sunt ofertele de cazare și de petrecere a timpului liber și ne-au chestionat despre ce așteptări au românii când vizitează Serbia.
Deși este un orășel foarte mic (cca 2000 de locuitori), Donji Milanovac știe să-și ”vândă” poveștile care i-au adus faimă de-a lungul timpului. Aici a fost filmat la începutul anilor 80, serialul polițist de mare succes în fosta Iugoslavie „Ciao Inspektore”. Iar faleza orașului a fost platoul de producție pentru un show de televiziune, la fel de popular, al cărui principal personaj era un …. mamut, care n-a mai părăsit niciodată Donji Milanovac. Acum a devenit un fel de mascotă a localității, se vând suveniruri cu el, străjuiește faleza și cu siguranță este în topul fotografiilor instagramabile din Donji Milanovac.
Un alt mod de a povesti despre oamenii care au marcat istoria orașului sunt mashurile de mari dimensiuni instalate pe clădirile din centru . Acestea reușesc în egală măsură să acopere zidurile vechilor clădiri comuniste și să ofere detalii interesante prentru turiști. De aici am aflat că în această zonă s-a născut, din mamă româncă și tată român timocean Baba Novac, căpitan al oștii de haiduci din armata lui Mihai Viteazul și erou național al Serbiei. Și tot la Donji Milanovac a venit pe lume Miša Anastasijević, cunoscut în secolul XIX ca al doilea cel mai bogat om din Serbia, datorită afacerilor din sfera exporturilor cu sare. A fost în același timp un mare filantrop, ctitorind și finanțând așezăminte culturale și de învățământ din Serbia. A deținut numeroase proprietăți în România, prin prisma relațiilor comerciale. A murit la locuința sa din București și a fost înmormântat la Biserica din Clejani pe care a ctitorit-o.
Baba Novac Miša Anastasijević
În oraș se mai păstrează casa natală a marelui filantrop, în curte fiind ridicată și o statuie în memoria lui. Dacă vizitați orașul, faceți un popas pentru că în incintă se află un alt punct turistic cu uși sculptate și figuri cioplite în lemn, ce captează atenția privitorilor prin forța și expresivitatea liniilor.
Zeleni Zaliv (Golful Verde) : oază de liniște, preparate tradiționale, cazare modernă în stil rustic
La Donji Milanovac găsiți terase, mici restaurante și pensiuni unde puteți mînca preparate tradiționale și vă puteți caza la prețuri convenabile. Dar la mică distanță de oraș este Zeleni Zaliv (Golful Verde), un loc retras, care vă poate oferi liniștea și intimitatea pe care o căutați. Este ideal pentru o excursie cu prietenii, deoarece dispune de 12 locuri de cazare împărțite în 3 apartamente. Acestea au fost amenajate în case tradiționale construite din lemn și paiantă, aduse din satele din vecinătate. Este deosebit de interesant designul interior : dotările moderne nu strică elementele rustice, ci le pun mai bine în valoare prin materiale și culori bine alese.
Farmecul locului este dat de comuniunea perfectă între apa liniștită a golfului, versantul împădurit de pe malul opus și spațiul de relaxare cu sălcii și copaci de lângă căsuțe. Gazdele pun la dispoziție o barcă pentru croazieră pe Djerdap, caiace, paddle boards și biciclete, așa încât au oferte de petrecere a timpului liber pentru toate gusturile și toate vârstele. Dacă mă întrebați pe mine, există condiții ideale pentru o sfântă tolăneală în mare parte din zi.
Am lăsat la urmă elementul de forță al locației: oferta gastronomică de la Zeleni Zaliv. Cu foarte mici excepții, toți ne dorim ca în escapadele de weekend sau vacanțe să ne delectăm papilele gustative cu tot ce e mai bun. Și la acest capitol vă asigur că Serbia excelează. Iar gazdele de la Golful Verde mi-au întrecut așteptările. Au fost pe sufletul meu pentru că ne-au pus pe masă aperitive multe și diversificate. Am gustat pentru prima oară plăcintă cu brânză și jumări (foarte sățioasă) și m-a cucerit o brânză de vacă, prăjită pe plită. Tot în premieră am mâncat o salată acrișoară de morcovi cu ardei picanți și usturoi și o pastă de ardei capia, care cred că a fost vedeta aperitivelor. Nu au lipsit murăturile, excelente la gust și platourile care gemeau de preparate din carne: mici, pleșcavița, cârnați, grill de pui, servite cu crutoane de pâine. La capitolul băuturi am gustat un rachiu de caise (caisia, îi spun localnicii) și un rose de Negotin. Zeleni Zaliv deține și o minicramă cu o colecție apreciabilă de vinuri și la cerere poate organiza degustări.
Lepenski Vir – o civilizație străveche într-un muzeu modern
Dacă alegeți Donji Milanovac pentru o minivacanță, puneți neapărat pe listă Lepenski Vir. Este situat în apropiere, în localitatea Boljetin, în Parcul Djerdap, desemnat în 2020 de UNESCO ca geoparc global . În drumul spre muzeul care adăpostește vestigiile „primului oraș din Europa”, puteți admira case vechi țărănești din zonă, relocate în acest spațiu.
Ajunși la Lepenski Vir, m-a uimit arhitectura și structura acestui muzeu ce adăpostește urmele unei civilizații ale cărui începuturi sunt atestate între 9500-7200 Î.C. . Din ce am vizitat eu, nu cred că în România avem o astfel de clădire cu spații atât de generoase și luminoase, care să pună în valoare descoperirile arheologice.În Serbia, la Lepenski Vir poți să îți faci o imagine despre acea civilizație de care ne desparte peste 10.000 de ani.
Situl a fost descoperit în anii 60 de un fermier într-o zonă ce urma să fie inundată prin construirea Hidrocentralei de la Porțile de Fier. Săpăturile arheologice au demarat în august 1965 și au durat 6 ani. Au fost descoperite 138 de locuințe și altare ce acoperă o perioadă de 1500-2000 de ani din Mezolitic până în Neolitic . Sunt interesante corturile cu amprentă trapezoidală, amprentă a cărei formă se regăsește pe vîrful muntelui de peste Dunăre.
În muzeu sunt expuse numeroase vase, unelte și obiecte casnice din acea perioadă. Interesante sunt statuile descoperite care au ochii și gura asemănătoare cu ale peștilor, semn că locuitorii acelor timpuri se îndeletniceau în special cu pescuitul. În afara muzeului sunt reproduse și corturile cu vetrele de foc din acea perioadă.
Kladovo -un oraș solar
Este pentru a doua oară când ajung în Kladovo, prima oară venind aici cu Cristi în urmă cu doi ani, tot în noiembrie, pentru o excursie de o zi. Am revăzut orașul cu mare plăcere, ca pe un prieten drag și l-am perceput la fel : solar și cu spații, largi, deschise, cele mai multe către Dunăre. Ne-am plimbat pe faleză și nu am ratat o poză de grup lângă emblema orașului.
Cetatea Fetislam – de la fortăreață la loc de promenadă
După ce ani buni a fost o ruină și alți câțiva ani a fost în renovare, acum Cetatea Fetislam este unul din punctele de atracție ale orașului. A fost construită de otomani, pe ruinele fortului roman Zanes. Inițial a fost ridicat un mic fort în 1524, iar două secole mai târziu, în timpul războaielor dintre austrieci și turci, a devenit o fortăreață puternică. A fost bastion turcesc între 1818-1867, după care a fost cucerit de prințul sârb Mihai Obrenovici. Data înmânării cheilor cetății către prințul Mihail Obrenovic este marcată ca ziua orașului Kladovo. Renovată prin fonduri europene, cetatea include azi între zidurile ei locuri de promenadă, o sală de expoziții și concerte, precum și un teatru de vară. Impresionante sunt însă zidurile și întreaga arhitectură a cetății, care odată reconstruite oferă o imagine clară a ansamblurilor de apărare de odinioară.
Ponturi de cazare și masă în Kladovo
În Kladovo și în apropiere oferta de cazare este extrem de diversificată și acoperă toate gusturile și toate buzunarele . Noi am vizitat mai multe spații, toate utilate modern și extrem de diversificate ca ofertă.
Casa DaFin din Tekija
Situată la câțiva kilometri de Kladovo, Casa DaFin este un exemplu de succes pentru turismul rural . Se pot caza grupuri mici de maxim 6 persoane, în camere cu toalete proprii și chicinete, cu toate dotările. Spațiul exterior este foarte cochet aranjat și elementele rustice primează. Locația este excelentă pentru familii cu copii care vor să se relaxeze câteva zile. Gazdele sunt deschise pentru organizarea de plimbări pe Dunăre sau vizite la Kladovo sau Donji Milanovac.
„Djerdap” – hotelul care străjuiește orașul
„Djerdap” este o clădire impunătoare, aflată chiar în centrul orașului. Unul dintre punctele forte ale hotelului este că toate camerele au vedere la Dunăre și sunt nu mai puțin de 138 și 6 apartamente. Hotelul este condus de un român, Tiberiu Manafu, care a venit în urmă cu câtiva ani buni în vizită în Serbia, pe motocicletă și nu a mai plecat. Ambiția lui a fost să facă rentabil acest colos construit pe vremea comuniștilor și a reușit. De-a lungul timpului serviciile hotelului s-au diversificat : aici se organizează congrese și competiții sportive, dar și nunți sau revelioane (când am fost noi, toate locurile la revelionul organizat de „Djerdap” erau epuizate ) . Hotelul are propriile ambarcațiuni pentru plimbări pe Dunăre, încă două restaurante și lanț de magazine în Kladovo. Tiberiu Manafu spune că a reușit să aducă turiști din Brăila sau Buzău, care revin periodic la ”Djerdap” .
Atrijum Kladovo – cazare după buget
Este un complex de camere și apartamente, în regim de hotel sau hostel după buzunarul fiecăruia . Camerele sunt duble și triple, iar apartamentele au living, chicinetă și la mezanin, dormitor. Personalul complexului poate organiza la cerere excursii în împrejurimi sau vă poate oferi informații despre petrecerea timpului liber. Atrijum Kladovo are parcare proprie dar la cât de micuț este orașul, până în centru nu faceți mai mult de 15 minute pe jos.
Jezero- restaurant cu tradiție și platou de filmare pentru un lung metraj din anii 70
M-am bucurat să fiu oaspete al restaurantului Jezero pentru că în 2021, când am vizitat prima oară Kladovo, am ales să mâncăm aici . Am scris atunci pe blog despre bunătățile degustate și amabilitatea personalului . Acum ne-am întâlnit cu patronul restaurantului, Stevan Bukatarevic, un tânăr zîmbitor care ne-a spus mai multe povești despre istoricul afacerii. Restaurantul este unul de familie, aflat la a treia generație. În anii 70, a fost platou de filmare pentru lungmetrajul iugoslavo-vest german ”God Made a Tavern Singer”, regizat de Jovan Živanović, iar bunicul lui și a jucat propriul rol.
Și acum este păstrată atmosfera retro a localului dar a fost amenajată și o sală modernă de evenimente de 500 locuri, unde se organizează și petrecerea de Revelion. Oferta este de nerefuzat : 2 mese festive și 2 nopți de cazare este de 150 de euro/persoană. Iar până săptămîna trecută nu se completaseră locurile.
Festin de pește la Kafanica Elite
Cu riscul de a mă repeta, subliniez că în Serbia se mănâncă bine și pe săturate. În aceeași linie se înscrie și Kafanica Elite, restaurantul unde am luat masa înainte de plecare. Restaurantul are un decor clasic în care predomină lemnul, cu multe statuete și obiecte caracteristice saloanelor de odinioară.
Am optat toți pentru pește poate, și pentru faptul că ne înfruptasem pînă atunci cu felurite preparate din carne. Am mâncat o ciorbă de pește excelentă care, după gustul meu, aducea cu saramura, fiind ușor picantă și păstrând aroma roșiilor coapte. Modul în care a fost servită, un ceaun rezemat pe pirostrii, mi-a adus aminte de copilărie. La felul principal ne-am răsfățat cu un platou de șalău și somn cu garnitură de ciuperci, cartofi aromatizați și salată de legume. Ambele feluri de mâncare au fost însoțite de o mămăliguță aurie, care le-a potențat gustul. Ca băuturi, am degustat un rachiu de gutui, care a păstrat aroma fructelor de toamnă și un vin Rose din zona Negotin.
Vinurile sârbești de la Crama Gamanovici
Cei ce iubesc vinul și îi apreciază povestea, gustul și aromele, pot vizita Crama Gamanovici din Kladovo. Este construită intr-un spațiu deschis, lângă buștenii de viță de vie și are în incintă un restaurant cochet. Noi am fost invitați să degustăm 5 vinuri din producția ultimilor ani : Grasac (vin alb), Riesling Rin, Roze de Hamburg, Cabernet Sauvignon, Merlot. Vinul meu preferat a fost un cupaj între Cabernet Sauvignon și Merlot, cu arome de prune uscate și fructe de pădure . Toate vinurile au fost însoțite de platouri cu mezeluri crud uscate și brânzeturi. Remarcabilă a fost o brinză ușor maturată cu busuioc, care este preparată după o rețetă specială în Serbia.
Ultimul popas intr-un apus violet
Înainte de a pleca spre casă din Serbia, am poposit la piciorul podului lui Traian, care este la 5km de Kladovo. Dunărea era înfrumusețată de un apus violet oranjat . După două zile pe drum, eram obosiți, dar fericiți.
Sper că am reușit să vă conving să vă programați cel puțin un weekend în Serbia de lingă graniță. Cele mai bune probe sunt fotografiile (deja peste 80) inserate în acest articol pentru care le mulțumesc Danei (nu Alexandra, da ? ????), lui Daniel și bineînțeles lui Cristi.
Sa fiți sănătoși și fericiți și să vă bucurați de cît mai multe vacanțe !
Diana Nedelcu