Cred că dacă ar trebui să se aleagă, în toate limbile pământului, un cuvânt care să fie sinonim cu vacanță, Veneția ar fi în top 3. Sunt convinsă că este una dintre cele mai minunate destinații în care ai o mulțime de opțiuni în orice anotimp. Cu două condiții : să dispui de timp și de bani. Sigur, fiecare dintre condiții, poate fi ajustată în funcție de posibilități. Fusesesem până acum de două ori în Veneția, dar doar „mirosisem” orașul, pentru că de fiecare dată a fost un popas de câteva ore, dintr-un periplu de vacanță mai lung. De atunci, eu și Cristi, ne-am dorit să petrecem câteva zile la Veneția și să ne bucurăm de toate momentele zilei în acest oraș, deopotrivă de fascinant și misterios. La început de an am descoperit Aventurescu.ro, un site de călătorii destul de familiar cred, pentru amatorii de citybreak-uri, unde am găsit o ofertă de nerefuzat : două nopți de cazare (hotel de 3 *) și zbor cu avionul dus întors la 121 euro/persoană . O parte din prietenii noștri au zis că e pomană curată, alții că s-ar putea să fie o țeapă de zile mari, dar noi, temerari cum suntem, am zis că merită încercat . S-a dovedit că totul a fost pe bune și uite așa într-o seară însorită de martie ni se deschidea în față Grande Canale din Veneția.

Veneția iubește măreția, luxul și libertatea de exprimare

Este deja o cutumă în familie, ca înaintea fiecărei ieșiri din cotidian, să citim mai mult despre orașul/locul unde vrem să ajungem. Așa reușim să ne organizăm mai bine timpul și să alegem din mulțimea de recomandări ce ni se potrivește. Pentru Veneția, am descoperit cartea cu același nume de Jan Morris, un jurnal de călătorie cu o multitudine de informații, care se citește ușor și cu plăcere. Mesajul principal al cărții se reflectă la fiecare pas al vizitatorului : Veneția a fost și rămâne un oraș care iubește măreția, luxul și libertatea de exprimare. Se vede asta în arhitectura grandioasă a palatelor, bisericilor și rezidențelor obișnuite, în modul cum sunt aranjate vitrinele și cum ți se prezintă obiectele de vânzare, în felul cum sunt de dichisite gondolele și în atitudinea ușor arogantă a gondolierilor.

Cine ajunge la Veneția nu are cum să ocolească Piața San Marco. Este de fapt inima orașului și în același timp bijuteria sa arhitectonică. Este unul dintre cele mai minunate spații pe care le-am vizitat . Grandoarea și frumusețea clădirilor care îl marchează te lasă fără cuvinte dar îți dau în același timp un surplus de energie și încredere în puterea de creație a omului. Este o piață impregnată de bucuria celor care o vizitează și zăbovesc minute în șir admirând Bazilica San Marco , Palatul Ducal și Campanila Bazilicii .

 118 insule și 354 poduri. Atât însumează Veneția. Insule ce adăpostesc clădiri, unele renovate altele cu tencuiala ici colo căzută, dar toate maiestuoase, cu detalii arhitecturale pe care nu ai cum să nu te oprești să le admiri. La fel de frumoase sunt porticurile, ușile sau obloanele de la ferestre (atunci când obloanele sunt deschise, la ferestre se zăresc glastre cu flori) . Unul dintre lucrurile care m-a fascinat de prima dată la acest oraș și sentimentul persistă cu fiecare vizită, este labirintul de străzi și străduțe, fiecare cu personalitatea ei, care se închid sau se deschid în piațete, suficient de largi cât să mergi într-un grup de prieteni sau atât de înguste de te poți strecura doar pe lângă o persoană. La acestea se adaugă sutele de poduri, înlănțuite peste canale. Este și aici un spectacol al gondolelor și bărcilor, care fie sunt ancorate de stâlpii caselor, fie foșnesc ușor pe apă.

Vă spuneam anterior despre spectacolul și fastul vitrinelor. Pentru că în Veneția, comercianții se întrec în imaginație pentru a-și etala și vinde marfa . De la celebrele și strălucitoarele măști venețiene, până la pantofi, genți sau costume de gondolier, de la delicioasa înghețată, până la gondolele de zahăr ce plutesc pe râuri de ciocolată și butoaiele încărcate cu jeleuri colorate, de la pene de scris și ștampile sofisticate până la jocuri de șah imaginate cu diverse personaje, totul este un spectacol de culoare, texturi și arome.

Insula Murano – paradisul obiectelor din sticlă

Încă de când am programat această excursie la Veneția ne-am pus în gând să vedem insula Murano. Văzusem fotografii cu obiectele produse aici, și cum sunt pasionată de artă și culoare, mi-am dorit să admir îndeaproape toate aceste bijuterii din sticlă. Murano este cea mai cunoscută insulă din laguna venețiană datorită artiștilor sticlari și măiestriei lor. Potrivit datelor istorice, aceștia au fost oarecum izgoniți din Veneția, undeva în secolul al XIII-lea, deoarece cuptoarele lor reprezentau un adevărat pericol de incendiu pentru casele, pe atunci din lemn, ale localnicilor. Se mai spune că statutul acestor artizani era cu totul special decât al celorlalți meșteșugari: nu aveau voie să părăsească insula și erau aspru pedepsiți, deseori cu scoaterea ochilor, dacă divulgau secretele meseriei dar în același timp aveau imunitate în fața legii și își puteau căsători fiicele cu nobilii venețieni. Când pui piciorul pe insula Murano, o Veneție în miniatură cu cca 5000 de locuitori, și vezi șirul de vitrine cu mii obiecte multicolore din sticlă, îți dai seama de ce meșterii sticlari erau în egală măsură prețuiți și vitregiți.

Spre deosebire de Veneția, unde ai multiple posibilități de petrecere a timpului, Murano este prin excelență un centru comercial destinat obiectelor din sticlă, multe dintre ele adevărate opere de artă. Pe lângă zecile de vitrine, impecabil luminate unde obiectele de sticlă pur și simplu sclipesc în nenumărate nuanțe care se întrepătrund și combină, ai posibilitatea să asiști la demonstrații ale meșterilor sticlari, în atelierele care sunt deschise pentru turiști. Este uimitor contrastul între simplitatea și rapiditatea mișcărilor acestor artizani și finețea și frumusețea obiectelor pe care le crează. Aparent crezi că este aproape o joacă, dar când realizezi că lucrează cu un material incandescent și când vezi produsul finit, îți dai seama de adevărata valoare a artei sale.

Diversitatea și mărimea obiectelor realizate de meșterii din Murano acoperă o plajă extrem de largă . Toate însă excelează prin claritatea sticlei, o cromatică proaspătă și un preț piperat (aici sunt puțin răutăcioasă, pentru că frumusețea și fragilitatea acestor obiecte le justifică din plin costul )

Am făcut un popas și la Biserica Santa Maria e San Donato, una dintre cele mai frumoase așezăminte de cult din Murano și printre cele mai vechi din laguna venețiană. Podeaua bisericii păstrează mozaicuri deosebite ce datează din secolul XII, ce redau păuni sau animale fantastice . Ne-am bucurat și că atmosfera era împrospătată de sunetele de orgă.

Burano- insula curcubeu

Cine se aventurează să vadă Murano trebuie să includă la pachet și o vizită la Burano, cele două insule fiind relativ aproape (cam o jumătate de oră cu vaporeto). Odată debarcat pe insulă, ai senzația că ești pe un tărâm de turtă dulce, datorită culorilor în care sunt zugrăvite fațadele caselor. Cred că oricât de plictisit, obosit sau prost dispus ai fi, o vizită la Burano te încarcă de bună dispoziție . Există două legende ce circulă pe seama coloritului caselor: una spune că culorile vii îi ajutau pe pescari să-și recunoască locuințele din largul mării, iar cealaltă că un student și-a plătit chiria către proprietar vopsindu-i fațada cu o culoare aprinsă iar experiența lui a avut atât de mare succes, încât a fost urmată și de ceilalți. Dincolo de legendă, realitatea este una frumos colorată .

La Burano obloanele caselor și glastrele de flori de la ferestre au un farmec aparte și chiar te simți pe un tărâm de basm. În plus , multe dintre case au un mesaj, însemn, obiect distinct care ține de originalitatea localnicilor și de felul în care ei știu să facă acest loc unic.

Dacă Murano este vestit prin obiectele de sticlă, Burano are o veche tradiție în obiectele de dantelă. Se spune că în secolul XVII, aici se lucrau cele mai fine dantele din epocă. Astăzi, localnicii comercializează în egală măsură obiecte de dantelă, țesături din in dar și sticlă de Murano, în magazine mici și cochete.

Ce am mâncat la Veneția

Dacă eram în patria pizzei și a pastelor, nu puteam decât să le încercăm nu ? Și susțin că pizza mai bună ca a italienilor nu cred că există. Un blat ușor pufos și puțin crocant la margini, acoperit cu ingrediente puține și de bună calitate, având ca rezultat o pizza savuroasă și ușoară (fără să vreau am făcut comparație cu cea preparată în România, care este sufocată de ingrediente și grăsime) . Tot la Venezia am băut cel mai bun latte machiato de până acum, cu o spumă-cremă de lapte absolut irezistibilă. A, si să nu uit înghețata. Cremoasă și buuună de tot. Singurul dezavantaj, dacă îl pot numi așa, este prețul. La Veneția nu prea poți să mănânci pe stradă. Pentru că nu ai unde (spațiile de promenadă sunt relativ înguste și nu există bănci) și nici nu se încurajează acest lucru. În schimb, venețienii au fost comercianți din toate timpurile, le place să facă bani și de aceea te invită în localurile lor. Care sunt cam mici, dar frumos decorate și cu chelneri drăguți și amabili.

Pe drumul de întoarcere, deja îmi era dor dor de Veneția. Mă gândeam că orașul ăsta adună atâta mister și frumusețe în el, încât, cu fiecare vizită te provoacă să te reîntorci . Nimic mai adevărat. La revedere Veneția, într-un viitor cât mai apropiat !

Diana Nedelcu